Un ochi da, unul ba. Asa se tese materialul educatiei romanesti. Pregatirea corespunzatoare a elevilor, dar si a profesorilor si parintilor ne-ar putea scapa de gaurile care au inceput sa se vada si din afara granitelor.
Primul lucru care se observa este calitatea tot mai slaba a generatiilor care parasesc bancile scolii. In 2006, elevii romani s-au clasat, la testul PISA, pe locul 47 din 57 de tari participante.
La testul citat, 53,5% dintre elevii romani au avut cel mai slab nivel, iar la stiinte, 78,7% nu au atins nici macar nivelul de baza al "alfabetizarii".
Pe de alta parte, cercetari internationale au corelat aceste rezultate cu pregatirea slaba a dascalilor, responsabili de "formarea mintilor necoapte".
Studiul "Continutul si calitatea formarii cadrelor didactice pe teritoriul UE", realizat de Comisia pentru Cultura si Educatie a Paralamentului European, arata ca tarile cu rezultate bune la aceste evaluari au profesori de calitate, iar cele cu rezultate slabe, cum este Romania, au dascali mai slab pregatiti.
Ceea ce nu ar trebui sa ne mire. In primul rand, sistemul ar trebui sa-i selecteze doar pe acei candidati "potriviti" pentru meseria de profesor, ceea ce nu este cazul in Romania.
Apoi, testarea periodica a acestora ar trebui sa duca la o crestere a valorii acestora si a calitatii actului de invatamant in acelasi timp. Nici acest lucru nu se intampla, situatiile in care la testele de titlarizare profesorii obtin note sub cea de trecere fiind din ce in ce mai multe.
Situatia nu este mai buna nici dupa ce profesorii obtin un post de invatamant. Sistemul motivational nu exista, iar de criterii de performanta care sa cearna graul de neghina, nici nu poate fi vorba.
In aceste conditii, de ce sa ne mai mire ca sunt atat de putini profesorii care isi iau in serios rol