Jurnal de România

S-au stins trabucurile-n Groapă, e jale mare, tocmai cînd le era mai drag campionatul, cînd se cocoţaseră pe primul loc fără să joace nimic, dar absolut nimic, dar asta nu însemna că alde Borcea, Turcu şi care se mai dădea dinamovist pe acolo nu se lăudau ca şi cînd Dinamo descoperise fotbalul şi-l adusese la nivel de artă, s-au stins trabucurile-n Groapă, vai mama lor, s-a dus lumina, lumina zilelor în care alde Borcea, Turcu şi compania jucau în locul jucătorilor pe la televizor, prin telefon, jucau prin toate mijloacele de comunicare şi cumpărare în masă luînd puncte după puncte fără să joace nimic, dar absolut nimic, s-au stins trabucurile-n Groapă, luminiţele lor care arătau calea spre primul loc s-au schimbat dintr-o dată în luminiţele de la capătul tunelului, până la urmă te lasă norocul şi sponsorii, s-au stins trabucurile-n Groapă şi nici n-apucaseră bine să se topească termopanele de la oficială, nici n-apucaseră bine să le intre ca lumea fumurile în cap lu’ alde Turcu, Borcea şi prietenilor roşii în gât că a venit Urziceniul şi le-a luat maul, le-a tăiat macaroana care se încolăcise pe sabia lui Ştefan cel Mare, s-au stins trabucurile-n Groapă, ridică, gropare, capacul clasamentului să-i vezi pe cîini cum se "coboară-n jos" orbecăind la lumina ţigărilor de foi şi căutînd jocul echipei care n-a existat niciodată de cînd a început campionatu’ ăsta da’ au avut grijă alde Turcu, Borcea şi corciturile din preajmă să-i mintă că sînt cei mai buni, că-n ochii lor adînci văd cum sclipeşte-n depărtare Liga Campionilor, s-au stins trabucurile-n Groapă, e numai scrum prin lese, potăii a început să nu-i mai pese, poezia javrelor e musai cu rimă, Borcea, Turcu şi toţi căţeii care schelălăie prin jurul lor şi-au înghiţit mucurile ca să nu fie recunoscuţi la ieşirea din stadion şi să fie traşi la răspundere că echipa lor nu joacă nimic,