Nu mi-e teamă să mărturisesc: sunt unul dintre indivizii despre care Tăriceanu spunea că apar pe la „anumite“ televiziuni de talk-show, debitează enormităţi şi poluează dezbaterea publică.

Premierul ne-a definit perfect: „scursori ale societăţii“. De ce îi dau dreptate liderului PNL? Vă amintiţi ce reacţie a avut întreaga breaslă a gazetarilor atunci când preşedintele Băsescu a vorbit despre „tonomatele cu euro din presa românească“. Nu era ziarist să nu fie sufocat de indignare. Dai în Ciutacu, dai în floarea gazetărimii române. Timid, mi-am permis să spun, în public, că există oarecari şanse ca Băsescu să aibă dreptate. Cătălin Tolontan, membru în conducerea Asociaţiei Jurnaliştilor din România (AJR), cel care face figură de disident al trustului Voiculescu, a şters podeaua cu argumentele mele blege. Mi-a bătut un apropo legat de faptul că lucrez la „oficiosul“ Cotroceniului şi a spus că se bucură că nu m-am înscris în AJR. Am înţeles atunci că nu sunt demn să fac parte din nobila castă a ziariştilor, alături de Gabi Firea, Tucă şi alte personaje de aceeaşi anvergură morală şi profesională.

Dar dacă nu sunt jurnalist, atunci ce sunt, totuşi? (Sună patetic, dar n-am găsit altă formulare!) Şi iată că Tăriceanu mi-a oferit răspunsul. Când premierul a vorbit despre indivizii care poluează dezbaterea, fără „să se concentreze pe soluţiile pentru români“, nici unul dintre angajaţii trustului Voiculescu nu şi-a manifestat indignarea. Oamenii nu se simt vizaţi. La ei în emisiuni nu se discută „prostii, năzbâtii“ - după cum spunea primul-ministru - ci „problemele cu care se confruntă românul“. Oare domnii Cristoiu, Stan şi Gâdea vor dezbate dacă există un conflict de interese între faptul că premierul Tăriceanu a semnat o ordonanţă prin care Liceul „Anna de Noailles“ primeşte de la statul român un teren care valorează peste 20 de milioane de euro şi p