Sute de oameni din Valea Jiului, între care şi copiii, soţiile şi părinţii minerilor care nu au fost scoşi din subteran, au trecut duminică noapte pe la poarta Minei Petrila, să aprindă o lumânare. Podul de peste Jiul de Est, care taie intrarea în Mina Petrila, a fost umplut cu lumânări, care să le arate celor plecaţi în bezna din adâncuri calea spre viaţa de apoi. „Am venit să le aprind o lumânare. Lucrez la Mina Lonea, dar sunt ortacii mei şi le aduc lumină“, a spus un miner care a aprins o candelă la pod. Petrila e în doliu, Valea Jiului e în doliu, iar ortacii devin solidari în suferinţă. În mină au murit fraţii, prietenii sau taţii lor. Ei au însă grija zilei de mâine şi spun că trebuie să îşi câştige pâinea. „Am copii. O să mai intru în subteran!“, a spus un miner care lucrează la Petrila. Salvatorii au intrat sub pământ la câteva ore de la prima explozie şi chiar atunci a avut loc altă deflagraţie. Conducerea minei şi cea a CNH spun că de atunci nu au mai fost explozii sau alte replici.

Solidaritate cu familiile îndurerate Adrian Măţan avea doar 27 de ani şi era student la Petroşani, la Secţia construcţii. Părinţii lui spun că îi plăcea la mină şi că acum au nevoie de tablou ca să-l recunoască. „Avea bursă la facultate. Voia să ajungă inginer şi salvator minier. Mai are doi fraţi. Şi soţul meu a lucrat la mină şi a fost rănit. Atunci i-am zis şi lui Adrian să nu mai intre, dar el era curajos şi îi plăcea ce făcea. Erau obligaţi să intre şi săracul avea nuntă la primăvară“, a spus mătuşa lui. Studenţii de la Universitatea din Petroşani spun că vor demara o campanie prin care vor să strângă bani pentru familia lui Adrian. „Strângem bani să ajutăm familia. Noi, colegii lui, vrem să le fim alături“, a spus Dacian Ciodaru, reprezentant al Universităţii din Petroşani. Dorin Holingher avea 39 de ani, iar fratele său, Sorin - inginer-şef producţie din CNH