Cu cât cel lacom câştigă, cu atât e mai sărac, căci cu atât e mai sărac cineva cu cât doreşte mai mult.
Când avea o sută de talanţi, nu simţea sărăcia, nedorind decât o mie; dar când a ajuns şi are o mie, nu numai de o mie, cum era mai înainte, zice că are nevoie, ci de zece mii. Dacă spuneţi că-i plăcut, să doreşti fără a căpăta ceea ce doreşti, nu ştiţi, în chip ciudat, ce-i aceea plăcere. Aceea nu-i câtuşi de puţin o plăcere, ci un chin.
Ca să ne dăm seama, să facem o asemuire. Când ni-i sete, n-avem noi plăcere să bem, pentru ca în chipul acesta să stingem setea? Şi plăcerea pe care o avem de a bea, nu vine de acolo că scăpăm de o tortură adevărată, care-i dorinţa de a bea? Pentru toată lumea, aşa este… Cineva a zis, cu dreptate, că oamenii lacomi sunt nişte hidropici. Hidropicii, al căror trup e plin cu apă, cu atât mai dornici de apă sunt. Asemenea e şi cu lacomii, încărcaţi de bogăţii, încă altele şi mai mari doresc. Temeiul e pentru cei dintâi că apa nu-i în părţile trupului în care ar trebui să fie, iar pentru ceilalţi, fiindcă dorinţa nu se aşează, în mintea lor, asupra unui lucru cuvenit.
(Din povetele Sf. Ioan Gura de Aur)
Cu cât cel lacom câştigă, cu atât e mai sărac, căci cu atât e mai sărac cineva cu cât doreşte mai mult.
Când avea o sută de talanţi, nu simţea sărăcia, nedorind decât o mie; dar când a ajuns şi are o mie, nu numai de o mie, cum era mai înainte, zice că are nevoie, ci de zece mii. Dacă spuneţi că-i plăcut, să doreşti fără a căpăta ceea ce doreşti, nu ştiţi, în chip ciudat, ce-i aceea plăcere. Aceea nu-i câtuşi de puţin o plăcere, ci un chin.
Ca să ne dăm seama, să facem o asemuire. Când ni-i sete, n-avem noi plăcere să bem, pentru ca în chipul acesta să stingem setea? Şi plăcerea pe care o avem de a bea, nu vine de acolo că scăpăm de o tortură adevărată, care-i dorinţa de a bea? Pentru toată lumea, aşa
