Vor sa castige voturi calcand peste cadavrele unor oameni cu vieti secerate in accidente de munca. Fac angajamente in public fara nici o retinere, in conditiile in care, in Valea Jiului, moartea circula liber prin abataje si la sfarsitul anului 2008. Nu se gandesc la lipsuri sau risipa, nu-i intereseaza cum muncesc si traiesc angajatii si familiile lor, ce pericole pandesc personalul la locul de productie din cauza starii precare a utilajelor si tehnologiilor invechite. Mentalitatea lor de sefi a ramas incremenita in anii ‘70, pe vremea cand economia tarii era condusa de Manea Manescu sub directa indrumare a primului miner al tarii – Ceausescu. Tot acolo se afla priponita si incompetenta manageriala a multor conducatori privind punerea in aplicare a unor programe de investitii cu bani de la stat in masura sa dinamizeze industria extractiva si sa dea siguranta lucratorului in subteran.

Cea mai mare parte din directorimea din sectorul minier a avut insa un alt of, ceva mai raspicat decat cel legat de conditiile de lucru lasate de izbeliste de multi ani – acela de a deveni parlamentar. Unii ca Surulescu s-au saturat de minerit nu din cauza ca au obosit dand la lopata, ca nu mai pot sa suporte masca de gaze atunci cand inspecteaza minele de carbune pline de metan. Sau pentru ca le este rusine sa mai incaseze salarii barosane in conditiile in care Compania Huilei are datorii mari la stat. O asemenea abordare nu si-a facut loc in constiinta lor nici dupa tragedia de la Petrila, soldata cu multi morti si raniti, cauzata in mare parte de dispretul pentru omul simplu, pus sa munceasca fara protectie intr-un mediu extrem de periculos. Adevarata proba a nepasarii si a insultei a fost data, in aceste zile, de sefii minerilor, care candideaza pentru fotoliul de senator sau deputat.

In timp ce cadavrele ortacilor zac pe fundul minei, directorul gener