Copiii îi calcă pe urme, şi ăsta e un semn al norocului pentru Horaţiu Mălăele, care e mândru de meseria lui de actor oltean, cum îi place să o descrie. Iar când citeşte bucuria în ochii spectatorilor e fericit, pentru că atunci ştie că i-a ieşit bine rolul şi că a adus lumină în sufletele celor munciţi de gânduri sumbre.
Şi care a fost cel bun şi cel rău dintre voi doi? "Vino şi bate copilul!", venea dinspre soţie, înspre mine.
Şi la mine se strigă să vin să fac ordine, dar eu sunt ultimul care face ordine. Glumim. Apropo de asta, pot să spun, că odată, la şcoală, cel mare, când era mic, Bogdan îl cheamă, era la o oră de nu mai ştiu ce, limba română sau fizică, şi profesoara i-a pus să scrie. Ea dicta şi copiii scriau. Bogdan era în perioada în care învăţa proverbe, învăţa cu mine. El nu scria, se uita pe pereţi, după gâze... Profesoara l-a întrebat de ce nu scrie, iar el i-a spus: "Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia!"... Atunci, profesoara, într-o criză de vanitate, a ieşit din clasă, s-a dus la cancelarie, a făcut scandal, a dat un telefon acasă, a vorbit cu nevastă-mea, iar nevastă-mea mi-a dat telefon mie şi mi-a spus: "Vino să batem copilul!"... I-am zis: "Bine, dar eu nu pot să cert copilul pentru un lucru atât de inteligent"... oricât de obraznic ar fi fost.
Deci, ai reuşit să fii şi părinte, nu? Eşti mulţumit de felul în care ai fost părinte? Nu ştiu dacă sunt mulţumit... Eu cred că majoritatea părinţilor se consideră a fi mari eşecuri în raport direct cu propriii lor copii, pentru că vor să-i înveţe, în special, lucrurile pe care le ştiu ei. Ar trebui să-i înveţe pe copii lucrurile pe care ar trebui să le ştie copilul. Tu-l obişnuieşti să facă ce faci tu, cum să mănânce, să nu pună coatele pe masă, să nu fie obraznic, să se ducă la culcare la ora 9 seara, că se trezeşte la 6 dimineaţa ca să
