Pentru a desluşi de ce politeţea a devenit un moft, evz.ro a stat de vorbă cu scriitorul Radu Paraschivescu, autorul "Ghidului nesimţitului" şi una dintre figurile publice care ne vorbeşte de ani buni despre virusul care ne macină.
Relaţia mai degrabă proastă pe care românii o întreţin cu bunul simţ nu mai este o noutate de multă vreme. Ne lovim zilnic de aceleaşi scenarii ale nesimţirii banale. Ne-am obişnuit atât de tare cu mârlănia şi tupeul, încât am uitat cu totul micile detalii ale amabilităţii dezinteresate. România e un tablou hilar şi tragic, în care Adriana Bahmuţeanu sau Adi Minune prescriu reţeta succesului.
EVZ: Acceptăm, ca pe un lucru comun, lipsa bunului simţ din societatea românească. Pe de altă parte, nu facem nimic pentru a schimba această situaţie. E explicabilă o astfel de "schizofrenie socială"? Ştim ce merge prost, dar părem mai degrabă indiferenţi.
Radu Paraschivescu: Buna-cuviinţă stă să dispară fiindcă oamenii au început să-şi pună o întrebare stupidă: La ce foloseşte? Altfel spus, ce rost are curtoazia, când poţi trăi şi fără ea? Evident, doar o minte în neregulă poate judeca astfel. Putem trăi şi fără cataifuri, excursii în Italia, iederă canadiană sau parfumuri franţuzeşti. Atâta doar că ducem o viaţă mai sărăcăcioasă. Bunele maniere sucombă din cauza felului neglijent, chiar dispreţuitor în care privim în jur. Din cauza indiferenţei faţă de nuanţe şi stil. Când ajungi să crezi că “vă rog” sau “mulţumesc” sunt fleacuri vetuste, ceva s-a stricat înăuntrul tău.
Există o generaţie a bunelor maniere pe care comunismul a distrus-o? Există o generaţie a proastelor maniere pe care postcomunismul a inventat-o?
Comunismul n-a pulverizat bunele maniere ale septuagenarilor sau ale octogenarilor de astăzi. Cu sau fără instrucţie, oamenii aceştia au primit acasă anticorpii care i-au blindat în faţa codul
