- Diverse - nr. 211 / 19 Noiembrie, 2008 Dupa multe necazuri si suferinte din cauza razboiului, lacrimile de suferinta s-au prefacut in lacrimi de bucurie, pricinuite de prabusirea imperiului habsburgic si de Unirea Transilvaniei cu Tara-mama, in istorica adunare de la Alba-Iulia, de la 1 Decembrie 1918. La pregatirea acestui act epocal din istoria tarii noastre, Biserica si-a adus partea ei de contributie. In octombrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman cu sediul la Arad, format din cate sase reprezentanti ai Partidului National Roman si ai Partidului Social-Democrat. Un rol de seama in acest Consiliu l-a avut Vasile Goldis, pe atunci secretarul Consistoriului Episcopiei din Arad. Peste cateva zile, tot la Arad, s-a organizat Comandamentul garzilor nationale romanesti. S-au tinut numeroase adunari populare, in orasele si satele romanesti din Ardeal, Banat, Crisana si Maramures, pentru organizarea consiliilor nationale judetene si comunale, precum si a garzilor nationale romanesti. In cadrul acestor adunari, s-au adoptat memorii si motiuni cu mii de semnaturi, prin care se cerea unirea Transilvaniei cu Romania. Slujitorii Bisericii (episcopi, vicari, consilieri, profesori de teologie, protopopi si preoti-parohi) au fost in primele randuri ale luptatorilor pentru unitate, ajutand la constituirea si functionarea consiliilor si garzilor nationale aproape in toate orasele si satele. De pilda, la Sibiu au activat profesorii de teologie Silviu Dragomir si Nicolae Balan, la Caransebes episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, profesorul de teologie Petru Barbu, secretarul eparhial Cornel Corneanu, la Oradea vicarul Roman Ciorogariu si secretarul eparhial Aurelian Magieru etc. Propaganda nationala era sustinuta si de periodicele vremii, intre care si cele ale Bisericii: Telegraful Roman, Biserica si Scoala, Foaia Diecezana, Unirea, Gazeta Poporului. La 21