Mii de oameni au ieşit ieri pe străzile din Petrila şi Petroşani, pentru a-i conduce pe ultimul drum pe ortacii care au fost scoşi primii din mina ucigaşă.Ziua declarată de doliu în Valea Jiului a început cu sirenele care au sunat pentru a marca un moment de reculegere la poarta Minei Petrila. Acolo s-au adunat colegi ai celor care au murit şi salvatorii minieri. La poarta minei, pe parcursul nopţii, dar şi ieri-dimineaţă, au venit oameni să aprindă lumânări. Liniştea a fost tulburată de sunetul sirenelor atunci când oraşul parcă a amuţit şi toată lumea şi-a întors privirea spre mină. Salvatorii şi ortacii îmbrăcaţi în salopete noi şi-au scos căştile de miner de pe cap şi s-au rugat pentru colegii lor.

Lacrimi şi flori la căpătâiul ortacilor Sute de oameni au venit să depună flori şi să aprindă lumânări şi la capela din Petrila.

„Nu-i cunosc, dar sunt pensionar miner, poate i-am văzut pe străzi vreodată. E trist pentru că sunt copii tineri. Am venit să îi conduc pe ultimul drum“, a spus un bătrân aflat la capela din Petrila. Primul care a fost coborât sub pământul care l-a furat pentru totdeauna de lângă cei dragi a fost minerul Vasile Stoian. Avea 38 de ani. La căpătâiul lui vegheau rudele, între care şi cei doi copii de nouă şi 16 ani. Faţa minerului era atât de arsă, încât toată lumea îl privea cu lacrimi în ochi. „E atât de trist. Până ieri am lucrat cu ei şi acum...“, spunea cu lacrimi în ochi un ortac de la Petrila, care a dus pe braţe sicriul. Tot marţi, a fost înmormântat şi Marcel Alin Alecsa, salvator minier, care a luat cu numai o săptămână în urmă locul I la concursul naţional de salvare minieră. „Era printre cei mai buni salvatori. A fost pe locul întâi şi acum nu mai e nimic“, spuneau colegii lui, care s-au adunat la gura minei. Marcel Alecsa avea 36 de ani şi a lăsat în urmă trei copii, de 17, 13 şi unul de un an. Slujba religioasă a f