Am intrat in campanie cu un electorat neobisnuit sa arbitreze dispute legate de PIB, de politici monetare si fiscale, de venituri si de restructurare. Fiindca, in general, societatea noastra nu-i obisnuita sa dezbata marile teme economice. Iata insa ca, vrand-nevrand, criza economica globala si efectele ei in economia noastra, chiar daca indirecte deocamdata, au intors in buna masura campania electorala cu fata spre economie. Un lucru chiar incepe sa fie inteles: acela ca atat viitorul parlament, cat si viitorul guvern, daca vor vrea sa castige bataliile cu criza economica, vor fi nevoiti sa-si atraga de partea lor institutiile financiare, patronii si managerii din economia reala, sindicatele, in general producatorii si consumatorii. Intregul electorat.

Necazul este ca acum, in vremuri de criza, banii nu numai ca vor fi mai putini, dar vor veni numai acolo unde sunt proiecte viabile. Proiecte racordate direct la urgentele tarii noastre de a impinge inainte reforme pe trei trepte: 1) o reforma macroeconomica clasica; 2) o reforma a structurilor competitive; 3) o reforma a gestiunii dezvoltarii. O prioritate in acest sens constituind-o abordarea curajoasa a reformelor structurale, inclusiv in domeniul fortei de munca si in cel al pietei de produse. Altfel, oricate promisiuni vor fi facute in campania electorala, nu vom avea nici cresteri ale numarului de locuri de munca, nici reduceri ale distorsiunilor care influenteaza negativ alocarea eficienta a resurselor; si nici economia nu va reusi sa devina mai dinamica si mai eficienta.

Dar avem noi criza in Romania? Atat timp cat bancile sunt in picioare, iar cresterea economica ramane ridicata in acest an, avand perspective sa inregistreze anul viitor intre 4 si 5 procente, este evident ca tara noastra nu e in criza. Sigur, se restrange creditarea, unele companii isi reduc activitatea economica, au loc dispon