Fiscalitatea forţei de muncă defavorizează Romånia în competiţia pentru atragerea investiţiilor. Multitudinea de contribuţii sociale şi ponderea lor reduc din avantajul generat de impozitul mic pe profit. Conform raportului Băncii Mondiale, „Doing Business 2009“, care evaluează 181 de ţări în funcţie de zece criterii, la capitolul Taxare, Romånia se clasează abia pe locul 146. Raportul ia în considerare numărul de plăţi făcute anual, orele necesare pe

Fiscalitatea forţei de muncă defavorizează Romånia în competiţia pentru atragerea investiţiilor. Multitudinea de contribuţii sociale şi ponderea lor reduc din avantajul generat de impozitul mic pe profit.

Conform raportului Băncii Mondiale, „Doing Business 2009“, care evaluează 181 de ţări în funcţie de zece criterii, la capitolul Taxare, Romånia se clasează abia pe locul 146. Raportul ia în considerare numărul de plăţi făcute anual, orele necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor şi ponderea taxelor în profitul unei întreprinderi mici sau mijlocii, aflate în al doilea an de activitate.

Datele raportului relevă că, în Romånia, fiscalitatea forţei de muncă iroseşte cea mai mare parte a timpului alocat obligaţiilor fiscale (110 ore din cele 202 ore pe an), înseamnă un număr covårşitor de plăţi la buget (84 din cele 113 anual) şi grevează cel mai mult asupra profitului companiilor (35,5% din 48%, cåt este ponderea totală a taxelor în profit). Prin comparaţie, impozitul pe profit este suportabil pentru firme: patru plăţi anual, 32 de ore alocate şi o pondere de 10,4% în profit, după deduceri şi scutiri.

Fiscalitatea împovărătoare cu forţa de muncă nu este specifică Romåniei, ci întregii Europe, se arată în comentariile pe marginea raportului citat, realizate de PriceWaterhouseCoopers. În competiţia acerbă la nivel mondial pentru atragerea investitorilor, majoritatea ţărilor a optat, în special, pe