Cu aceste cuvinte şi-a început Radiodifuziunea Austriacă (ORF) prezentarea Zilelor Filmului Românesc la Viena, care au avut loc în cinematograful Urania, în perioada 5-9 noiembrie 2008. Aflat la a doua ediţie, evenimentul s-a bucurat de o promovare abundentă în presa austriacă, printre altele, cotidianul Kurier i-a dedicat o pagină întreagă, pe care a descris succint fiecare film în parte. Toate filmele au fost difuzate în original, cu subtitrare în limba germană sau în engleză. Programul variat a cuprins, pentru prima dată, pe lîngă lungmetrajele Restul e tăcere, Occident, Călătoria lui Gruber şi Întîlniri încrucişate, şi şapte filme de scurtmetraj, toate distinse cu premii la mai multe festivaluri internaţionale. Proiecţiile au fost urmate de dezbateri la care au participat actori şi regizori invitaţi, precum şi cunoscutul critic de film Alex Leo Şerban. După prima ediţie foarte reuşită, din 2007, mă aşteptam la un succes de casă, avînd în vedere şi că pelicula Restul e tăcere va reprezenta România la Premiile Oscar 2009, iar scurtmetrajele Megatron şi O zi bună de plajă au primit, în acest an, premiile Palme d’Or la Cannes, respectiv Ursul de Aur la Berlin. Dacă în seara deschiderii sala a fost numai pe jumătate plină, din pricina unei defecţiuni generale pe reţeaua de metrou din Viena, lucru de altfel deplîns de însăşi directoarea cinematografului Urania, în celelalte seri, spectatori curioşi nu au întîrziat să-şi arate interesul pentru cinematografia românească contemporană. Cu deosebit interes am urmărit dezbaterile ce au urmat proiecţiilor, Călătoria lui Gruber, dar în special ultima seară de scurtmetraje a generat polemici şi controverse. Lungmetrajul lui Radu Gabrea, inspirat din romanul Kaputt de Curzio Malaparte şi bazat pe o întîmplare adevărată, tratează, pentru prima oară în cinematografia românească, pogromul de la Iaşi, din 1941. O spectatoare a