Marius Daniel Popescu îşi lansează astăzi în română cartea „Simfonia lupului”, care a făcut furori în Europa
Marius Daniel Popescu, scriitorul român stabilit la Lausanne, în Elveţia, unde e şofer pe autobuzele cochete care traversează oraşul, îşi lansează astăzi „Simfonia lupului”, la Târgul de Carte Gaudeamus. Primul roman al lui Popescu, publicat la editura pariziană Jose Corti, volum cu care a câştigat cel mai râvnit premiu literar din Elveţia, „Robert Walser”, a fost tradus din franceză de Emanoil Marcu. Varianta românească apare la Humanitas şi poartă cu ea speranţele unui bărbat de 45 de ani care trăieşte viaţa ca şi cum ar fi un personaj dintr-o poezie postmodernă.
Destinul era o fată frumoasă
Marius e emoţionat aşteptând să vadă cum va fi primită cartea anului din Elveţia în România. Până acum, e încântat de cum a ieşit coperta („e frumoasă: un copil care aleargă cu un zmeu roşu, ceva deosebit”) şi dezmăgit de preţ („35 de lei e cam mult, cred, deşi poate nu mai ştiu eu preţurile prin ţară”). Nu le mai ştie. Popescu s-a stabilit de aproape douăzeci de ani în Lausanne.
A fost destinul. Destinul era o fată frumoasă. Avea 20 de ani şi o chema Christel. De-abia trecuse Revoluţia, totul era posibil. El făcuse Silvicultura la Braşov şi scria poezii (despre care unii spun că erau doar ciudate, alţii că erau doar geniale), frecventa acelaşi cenaclu cu viitorul istoric Marius Oprea şi maestrul Gheorghe Crăciun. Marius şi Christel s-au îndrăgostit ca în filmele neorealiste italiene.
Din dragoste, Popescu a învăţat în două luni franceza şi a plecat pe drumul fără întoarcere, la Lausanne. Între timp din dragostea aia mare au rămas amintirile, a divorţat, s-a recăsătorit cu o pictoriţă, are două fete, conduce revista „Pătrunjelul”, e impresar literar pentru deţinuţi. În anii ’90 dădea premii în franci tineril
