- Diverse - nr. 212 / 20 Noiembrie, 2008 Suntem in plina campanie electorala. O data cu ea, ceata a coborat peste vai si in sufletele multora dintre romani. In paginile ziarelor au aparut poze ale candidatilor propusi de partide, intre acestia aflandu-se si candidatii PSD. Nu-i cunosc decat pe unii. Dar si pe aceia, foarte putin. Fara indoiala, vor fi oameni cu merite deosebite, pe care cei care i-au propus ii cunosc, asa ca sunt departe de a contesta pe vreunul dintre dansii. Am ramas, insa, surprins, ca atatia alti mureseni, cand am vazut ca printre ei nu se afla un om atat de bine cunoscut: ziarist, poet, om de cultura, cu experienta bogata in problemele mari ale tarii, binecunoscut in tot judetul: Lazar Ladariu. Dar si altii pe care nu-i nominalizez. Gandul m-a trimis la situatia marelui istoric si om politic Mihail Kogalniceanu, prim-ministru dupa 1859, care, dupa 1866, a fost ostracizat de catre cei care socoteau ca vor face mai multe si mai bine decat el. In al 11-lea ceas, in preajma Razboiului de Independenta, si-au dat seama ca nimeni, mai bine decat el, nu este in masura sa conduca politica externa a Romaniei la vreme de grea cumpana. In acele imprejurari, Mihail Kogalniceanu a fost scos din izolare si numit ministru de externe. Istoria a confirmat faptul ca aceasta masura a fost un act de inalta raspundere a factorilor de decizie din acele vremuri, care au renuntat la orgolii si s-au unit pentru realizarea unui ideal. Lazar Ladariu si-a dovedit, cu prisosinta, atasamentul fata de poporul din randurile caruia face parte, fata de cei multi si obiditi din mijlocul carora s-a ridicat. Nimeni nu a auzit de la dansul indemnuri la ura, ci la verticalitate si la demnitate romaneasca, la buna intelegere si respect reciproc. Demnitatea de cetatean al tarii in care s-a nascut, munca neobosita pentru linistea si prosperitatea ei, pentru triumful adevarului