Suma asigurată obligatoriu pentru locuinţe este considerată în favoarea celor din mediul rural, unde inundaţiile sunt riscuri ca şi asumate, iar cei din oraş ar fi dezavantajaţi. Firme de asigurări încă neacreditate se folosesc de legea asigurării locuinţelor, pentru a induce în eroare proprietarii de imobile.

În plin an electoral, o lege care scoate din buzunarele românilor ceva bănuţi a trecut aproape neobservată. Legea asigurării obligatorii a locuinţelor sau Legea nr. 260/2008, publicată recent în Monitorul Oficial (MO) din 11 noiembrie, intră în vigoare abia în 2009. Actul normativ, controversat deopotrivă de asigurători şi asiguraţi, are suficiente hibe şi reprezintă mai mult o lege cu caracter social, pentru a proteja populaţia rurală de riscuri catastrofale. Se asigură obligatoriu locuinţele populaţiei pentru cutremur, inundaţii şi alunecări de teren. Cei care au case din chirpici sau alte materiale care „nu au necesitat un tratament chimic sau termic“ (locuinţe de tip B, în termenii legii) plătesc pe an zece euro, la cursul BNR din ziua plăţii, adică 38,3 lei la cursul de ieri, să zicem.

Cei care au apartamente sau case din cărămidă, BCA sau altele, categorisite la locuinţele de tip A, vor plăti anual o primă de 20 de euro, adică în jur de 77 de lei. Sunt sume mici, suportabile de oricine. În caz de cutremur, inundaţie sau alunecare de teren, proprietarul casei din chirpici primeşte o sumă asigurată de 10.000 de euro, iar cei cu case sau apartamente de tip A primesc 20.000 de euro. Numai că legea spune, în primul rând, că intră în vigoare în 120 de zile de la publicarea în MO, iar, în al doilea rând, nu s-au stabilit încă societăţile de asigurări acreditate să încheie asigurările. Când vor fi stabilite societăţile care au dreptul să facă asigurările obligatorii, atunci se va constitui PAID - Polul de Asigurare Împotriva Dezastrelor naturale -