- Diverse - nr. 212 / 20 Noiembrie, 2008 Notiunea cea mai simpla cu care incep "institutele" lui Iustinian, din primul titlu al Cartii I, consacrata Dreptului si Dreptatii, "de Justitia et Jure", nu este pentru Tribonian aceea a Dreptului, ci aceea a dreptatii. "Justitia est constans et perpetua voluntas, jus suum cuique tribuere", adica, in traducere: "Justitia este vointa statornica si continua de a atribui fiecaruia dreptul sau". Sa dai fiecaruia dreptul sau! Dar, dupa ce cunosti, in ce consta, ce este? Dreptatea, alaturi de curaj si intelepciune, este o virtute primordiala, altele sunt subordonate acestora - scria in lucrarile sale Zenon Stoicul. Dupa Dictionarul explicativ al limbii romane _ Dreptatea este definita ca fiind un principiu moral si juridic, care cere sa se dea fiecaruia ceea ce i se cuvine si sa i se respecte drepturile; echitate, faptul de a acorda fiecaruia ceea ce i se cuvine; a repara o nedreptate cuiva. In acest context, notiunea de dreptate se afla la baza tuturor sistemelor juridice din lume, inclusiv la baza dreptului cutumiar si ea justifica insasi existenta sociala. Ea isi are origini divine, primele seminte fiind sadite de Dumnezeu in om inca de la creatie. Mai mult, in mozaism, dar si in alte religii, divinitatea ofera primele texte scrise. Legile incluse in acele texte cuprind voia divinitatii, si ele trebuie respectate, cu sfintenie, de catre toti membrii societatii, fara deosebire. Asadar, in conceptia omului din popor, dar si in vechile sisteme juridice, dreptatea se identifica cu voia divina. Divinitatea se implica profund in reglementarea relatiilor sociale si, prin aceasta, include socialul, umanul, in ordinea cosmica. "Dreptatea, ca lumina, lumineaza la cei ce o cunosc". Ea este calauza celor cinstiti, carora "ziua le lumineaza ca soarele si noaptea ca steaua straluceste, dar norul strambatatii nu te lasa sa