La sfârşitul lunii septembrie a avut loc la Verona cea de-a 23-a ediţie a târgului Abitare Il Tempo – una dintre ultimele expoziţii de seamă din acest an, dedicate designului de interior. Ceea ce distinge acest târg pe domeniul său este stricta alegere a participanţilor, aşa încât să rămână la rampă numai o selecţie a brandurilor de renume. Selecţia atentă face din acest târg unul exclusivist. Felul în care este abordat la nivel de organizare este iarăşi o notă distinctivă faţă de alte asemenea manifestări. Categorii precum: “Arhitecturi de interior”, “Legături între oameni şi culturi” sunt fascicule organizatorice ce ilustrează specificitatea evenimentului. Ne-am oprit asupra ideilor şi a noutăţilor distinse în cadrul rubricii “Arhitecturi de interior”.
Aşadar, acest registru a conţinut, după cum o sugerează şi denumirea, simulări ale unor interioare domestice sau nondomestice.
FĂRĂ UŞI DE INTERIOR
Interiorul intitulat “The face house” (foto 1) are ca şilinii constitutive următoarele considerente: un aspect liniştitor, un interior fără limite, în care nu ai cum să trânteşti uşile, pentru că delimitările între spaţii sunt construite la nivel sugestiv (paravane despărţitoare, draperii, piese de mobilier dispuse ca limitatoare între două zone funcţionale distincte), un interior având un design de interior fluid, ce poate să fie reconfigurat după necesităţi sau starea proprietarilor.
O idee ingenioasă de aici este felul în care capul patului, prin peretele rotund pe care este poziţionat, constituie de fapt un element de delimitare între zona de dormit şi zona de living.
NIMIC ÎN PLUS
“Domestic campus” (foto 2), conceptul de interior intitulat astfel, exprima noul lux din arhitectură, cel legat de dorinţa de bază de a redescoperi micile bucurii, adevărul fiecărei zile şi intimitatea prin piese de mobilier puţine, dar foarte bi
