Nicolae Niculescu, cel mai batrin dintre braileni, a vazut lumina zilei acum o suta si doi ani, iar povara virstei nu i-a crutat trupul, dar, din fericire, i-a lasat mintea limpede. Atit de limpede incit, daca ii vorbesti raspicat, linga urechea stinga, singura cu care mai aude cit de cit, primesti raspunsuri surprinzator de clare si coerente. "M-am nascut in satul Bordei Verde, in 1906, iar pina la virsta de 15 ani am stat acasa, linga parinti. Dupa aceea, am venit la Braila, ca ucenic la pantofarul de lux Sava Constantinescu. Am lucrat la el trei ani, mi-am luat diploma de cizmar si pe urma am plecat la Bucuresti, unde m-am angajat la un atelier de lux, de unde cumparau numai cuconasi si domnite. Acolo am muncit pina in 1940, cind am plecat la razboi", isi incepe mos Nicolae povestea vietii. Despre razboi nu are cine stie ce amintiri. Recunoaste ca nu a luptat cu arma in mina, fiindca a prins un loc la intendenta, iar misiunea lui a fost sa le duca mincare soldatilor. Dupa ce s-a declarat pace si a fost lasat la vatra, a renuntat la cizmarie si s-a angajat acar la CFR. Din aceasta slujba a iesit la pensie, prin anii '60, dar de muncit a mai muncit inca vreun sfert de veac, pina cind a implinit 85 de ani si a simtit ca nu-l mai tin puterile. "Am lucrat o perioada la o ferma, la vie si la pomi. Eram in echipa brigadierului Anton, un moldovean cu care m-am inteles tare bine. Dupa ce a plecat el, nu m-am mai dus nici eu la ferma aia. Am mai muncit pe la unul, pe la altul, tot felul de treburi, pina cind n-am mai putut", ne-a spus batrinul. Acum, picioarele nu-l mai ajuta aproape deloc, cu ochiul drept nu mai vede, cu urechea dreapta nu mai aude, iar masele i-au mai ramas doar citeva. "Virsta, ce sa-i faci...", zice el, hitru, facind haz de necaz. Dar, daca fizicul i s-a ramolit de tot, spiritul ii e inca in putere. De exemplu, nici nu concepe sa nu voteze pe 30 noiembr