Am intalnit zilele trecute in Bruxelles un om aparent intreg la minte, un intelectual roman, care mi-a spus, pe un ton foarte serios, ca a inteles, in sfarsit, "enigma originii limbii romane". E inrudita cu latina, desigur, m-a linistit el, dar asta nu inseamna ca deriva din aceasta. De fapt, a continuat el, ceea ce s-a intamplat a fost invers: dacii i-au invatat latina pe romani!... Vazandu-mi stupefactia (imprimata nici macar exagerat pe fata), bunul om mi-a explicat urmatoarele: este imposibil ca, intr-un secol de ocupatie partiala, romanii sa fi latinizat intregul teritoriu al Romaniei actuale, pana in nordul Moldovei.
Obiectia dispare insa – spunea el triumfator – daca postulam ca dacii vorbeau deja latina. Dar cum puteau dacii sa vorbeasca deja latina? Ei bine, pentru ca Roma a fost fondata de un dac, de catre tracul Enea, care, fugind din cetatea Troiei parjolite de greci, a ajuns pana in Italia, unde a intemeiat un nou popor, caruia i-a transmis limba dacilor, adica latina, iar acel popor era constituit din verii (sau nepotii) nostri mai mici: romanii!...
O vreme am crezut ca glumeste, dar, in fata perplexitatii mele, bunul om a decis ca sunt rupt de tara, traind printre straini, si mi-a adus a doua zi un vraf de carti aparute recent in Romania. Pe unele le stiam, nefiind decat reeditarile delirului grafoman al unor ocultisti nationalisti: "Dacia Preistorica" a lui Densusianu, de pilda, sau "Dacia – Tara Zeilor", a unui anume inginer Miulescu, care si-a publicat elucubratiile mistice gratie darniciei milionarului protocronist, curtat de Ceausescu, Iosif-Constantin Dragan. Am descoperit insa ca libertatea de a publica orice in Romania de astazi a generat o intreaga subcultura care, din pacate, a impregnat pana si ierarhia preoteasca: ideea ca istoria omenirii a inceput pe teritoriul Romaniei, ca romanii ar fi un popor ales, ca Adam vorbea
