Jan Willem Bos traduce, de peste 30 de ani, literatură română în Olanda. A oferit publicului olandez traduceri din Sorin Titel, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Marin Sorescu, Urmuz. Recent a apărut în Olanda o antologie de proză modernă românească, Moderne Roemeense Verhalen, în traducerea lui Jan Willem Bos, foarte bine primită de critica şi de cititorii olandezi. Jan Willem Bos vorbeşte perfect româneşte, ajunge de două ori, cel puţin, în România, şi este căsătorit cu o americancă de origine română, pe care a cunoscut-o şi a cucerit-o la Bucureşti, în 1979. Povestea unui traducător, care iubeşte literatura română şi pentru simţul umorului pe care îl conţine, în paginile următoare. Interviul a fost realizat la Bucureşti, în redacţia revistei noastre. De unde pasiunea asta pentru limba română şi pentru literatura română? Cînd am terminat liceul, nu ştiam cu ce mă voi ocupa în continuare. Am început Facultatea de Geografie, care nu mi-a plăcut absolut deloc. Am abandonat. Pe urmă m-am înscris la Română. Am ales Secţia de Română; făcusem latina la liceu, mi se părea destul de uşor să învăţ româna. Aveam un interes pentru Europa de Est, doream să călătoresc într-o ţară comunistă, să văd cum e acolo. În ce an aţi început să studiaţi româna? În 1973. Trebuie să înţelegeţi că, la începutul anilor ’70, România se bucura de o reputaţie destul de bună în Olanda, fiind văzută ca o ţară independentă de Uniunea Sovietică. Sigur, ştim că n-a fost o independenţă reală şi că România a început să se strice începînd cu 1971. Dar, în 1973, cînd am mers la facultate, Occidentul credea că România se va dezvolta în direcţia cea bună, nu se prevedea dezastrul politic, economic şi cultural care a urmat. Cu ce profesori aţi învăţat? L-am avut profesor pe Sorin Alexandrescu – atunci era lector, pe urmă a devenit titularul Catedrei de limba şi literatura română. În ac