- Cultural - nr. 212 / 20 Noiembrie, 2008 Un prieten, distins intelectual, ajuns spre varful ierarhiei sociale prin munca si competenta profesionala, straduindu-se in permanenta sa "acorde Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu", m-a socat zilele trecute printr-un gest, la prima vedere, lipsit de importanta: intamplator, a cunoscut un om necajit, o victima a tranzitiei spre capitalismul salbatic, un fost muncitor calificat in categoria a VI-a, ajuns la varsta de 60 de ani, bolnav, singur pe lume, fara pensie, fara niciun castig sigur, doar cu bani castigati prin munca de zilier. Din pacate, cu putinii bani castigati isi alunga tristetea prin bautura. Intr-o zi de noiembrie rece si umeda, prietenul meu l-a dus pe omul respectiv la un medic, pentru o interventie chirurgicala. Acesta venise incaltat cu niste pantofi rupti, in care intra apa. Prietenul meu l-a invitat la el, in birou, acolo avea o pereche de ghete noi, din piele, pentru iarna, le-a luat si i-a spus omului sa le incalte. Acesta le-a incaltat fericit, marturisind ca-i vin perfect. Atunci am vazut cum i se lumineaza fata prietenului meu, cum rade bucuros, si am vrut sa-l intreb: "De ce, frate, de ce l-ai incaltat pe omul acesta cu papucii tai, de ce l-ai dus la doctor, de ce l-ai imbracat cu hainele din garderoba ta, de ce i-ai dat bani de cheltuiala, pe care, la primul birt, ii va da pe bautura, de ce…?". Dar m-am oprit stanjenit. Mi-am dat seama ca eu sunt mai pacatos decat prietenul meu, care s-a intalnit cu Mantuitorul Iisus Hristos in persoana unei victime a tranzitiei. Vreau sa spun ca adevaratul Post inseamna, in primul rand, Milostenie. Vasile Bota - Cultural - nr. 212 / 20 Noiembrie, 2008 Un prieten, distins intelectual, ajuns spre varful ierarhiei sociale prin munca si competenta profesionala, straduindu-se in permanenta sa "acorde Cezarului ce este al Cezarului s