La începutul acestei săptămâni, mai mulţi analişti politici cunoscuţi au început să vorbească despre calculele electorale ale preşedintelui Băsescu şi despre strategia care va sta la baza numirii viitorului premier. Semn că într-adevăr maşinăria a început să hârâie, flaşnetarul Viorel Hrebenciuc şi-a făcut socotelile în public, la o întâlnire cu jurnaliştii. Mai sunt zece zile până la alegeri, dar toţi se poartă de parcă ar şti deja rezultatul. Neprevăzutul nu este un factor care să intre în scenariul electoral românesc. Votul nostru, al prostimii, nu poate nici măcar să-i mai surprindă. Campania electorală zace pe panouri şi atât... ciocu’ mic, să nu se trezească electoratul nehotărât şi sictirit. Singurul care mai poate da calculele peste cap.
Alegerile au fost atent programate în mijlocul minivacanţei de 1 decembrie. Cu câteva excepţii, candidaţii uninominali nu sunt altceva decât foşti fruntaşi pe liste. Meciul este aranjat: puţine sunt colegiile unde există o luptă reală între notorietăţi, dar şi mai puţine cele în care există o competiţie între competenţe. În plus, o păcăleală pe cinste a fost pregătită acelor indecişi imprevizibili care pot strica socotelile din partid: „Votul alb sau votul de protest, care reprezintă, în orice sistem democratic, dreptul cetăţenilor de a-şi manifesta nemulţumirea sau nehotărârea“.
De pe site-ul Asociaţiei Pro Democraţia mai aflăm că „acest tip de vot este consecinţa directă a eşecului sistemului politic de a recâştiga încrederea electoratului“. Oau! În sfârşit, şi noi, nemulţumiţii, ne putem face auzită vocea! Cum se poate vota alb în România? Introducând în urne un buletin neştampilat, care va fi numărat separat şi înregistrat în categoria voturilor albe, o specie cu încărcătură simbolică importantă, dar - atenţie - cu efect juridic nul! Fiind la origine o formă de protest împotriva sistemului politic, votul alb î
