Finalul campionatului trecut îi găsea pe stelişti în postura de a câştiga tot pentru a lua titlul în Liga I. Printre echipele pe care trebuia să le învingă pe atunci se afla şi Universitatea Craiova. Cu un stadion umplut până la refuz de suporteri încrezători în favoriţii din teren, fotbaliştii noştri au pierdut cu 2-1 şi i-au dat şansa Stelei de a se apropia şi mai mult de câştigarea campionatului. S-a vorbit atunci şi despre prietenia excesivă dintre patronul Universităţii şi cel al Stelei. Au fost acuze că jucătorii nu şi-ar fi apărat tocmai corect şansele şi că ar fi evoluat „mai relaxat“. Per total, a fost un meci în urma căruia suporterul oltean nu s-a simţit prea mândru de echipa sa, pentru că în sufletul tuturor era pe atunci dorinţa de a încurca Bucureştiul şi de a oferi titlul altei echipe, rupând astfel şirul de triumfuri ale Capitalei.

Vremea a trecut, iar acum cele două echipe se află în posturi diferite, cu Ştiinţa clasată în faţa Stelei. Dacă mai punem la socoteală şi dorinţa imensă a tuturor oltenilor de a prinde podiumul la finalul turului, nu există altă variantă pentru partida de mâine decât victoria. Şi dacă acest lucru nu este un argument suficient, atunci plusez şi cu faptul că Universitatea nu a obţinut de la repromovare nici o victorie în faţa vreuneia dintre cele trei mari echipe bucureştene. A cam venit momentul să ne doborâm duşmanii şi, având în vedere forma slabă a echipei lui Munteanu, am putea profita şi chiar contribui la debandada din Ghencea.

Alt motiv pentru care ar trebui să câştigăm mâine ar fi acela că trebuie să le dăm o palmă mai mult decât morală foştilor trădători, care acum, cu un aer de bucureşteni, îşi proclamă iubirea veşnică pentru Steaua. Fostele speranţe, considerate persona non grata în Bănie, Pleşan şi Andrei Ionescu vor avea parte de primirea „călduroasă“ pe care o merită şi, coroborată cu o victorie a noa