Limba-boului sau miruţa reprezintă denumiri populare ale plantei Anchusa officinalis, folosită în gastronomie pentru calităţile nutritive şi în medicina naturistă pentru efectele afrodiziace şi antiinflamatoare.

Aromă de mosc şi gust de spanac Limba-boului este o plantă bienală, care poate ajunge la 0,6 metri înălţime. Rezistentă la temperaturi scăzute, înfloreşte din iunie până în octombrie, iar seminţele se formează din iulie până în octombrie. Florile sunt hermafrodite şi sunt polenizate de albine. Planta preferă solurile umede, bine drenate. Din rădăcini se extrage un colorant roşu, folosit la vopsirea lemnului. Frunzele uscate au un miros puternic de mosc. Lăstarii tineri, florile, frunzele sunt comestibile, având un gust asemănător spanacului. Toate părţile plantei au efect calmant şi expectorant. Se folosesc extern, pentru tratarea tăieturilor - vânătăilor şi a flebitei. Intern, sunt recomandate pentru tratarea catarului bronşic. Din această plantă se prepară remedii homeopatice. Planta se foloseşte şi în tratarea ulcerului duodenal. Numele ei este derivat din limba greacă, înseamnă vopsea, de la utilizarea rădăcinii pentru extragerea de vopsea. Limba boului se foloseşte şi pentru colorarea vinului. De asemenea, ajută în tratarea inflamaţiilor, a ulceraţiilor pielii, icterului, litiazei renale, parazitozei intestinale (viermi). Nu se aplică pe pielea cu leziuni.

Energie şi bună dispoziţie Planta conţine alantoină, clină, acid silicic, consolidină şi substanţe minerale, printre care azotatul de potasiu. Aceste elemente îi conferă proprietăţi antiinflamatoare şi emoliente, fiind recomandată pentru viroze respiratorii, manifestate prin faringită, tuse, amigdalită, laringită, pentru calmarea durerilor de dinţi şi de cap, în tromboflebite. Limba-boului este utilizată pentru a preveni ateroscleroza şi alte procese sclerozante. Diuretică, diaforetică, în g