Dom Pedro II, ultimul împărat al Braziliei, a fost de fapt şi singurul. Tatăl său, Dom Pedro I, l-a abandonat în Rio de Janeiro la vîrsta de şase ani şi s-a întors în Portugalia, unde devenea rege sub numele de Pedro IV. Ajuns la vîrsta majoratului princiar, Pedro II s-a trezit stăpîn peste o ţară-continent ale cărei dimensiuni se pierdeau în nemărginit şi în necunoscut. Ce putea face un tînăr nimerit aproape din întîmplare în fruntea acelui imperiu exotic? Pus în faţa Lumii Noi, terifiantă şi abia cunoscută, tînărul a început să se comporte acolo ca un european civilizat.

Pe bunic (Regele portughez Afonso VI) nu-l cunoscuse; pe tată (Regele portughez Pedro IV) îl uitase, din moment ce se despărţiseră la o vîrstă aşa de fragedă, dar amîndoi îi lăsaseră nepotului şi copilului lor o moştenire insesizabilă, formată din autoritatea regală înnăscută şi din tiparul mintal european. Singur în faţa unor sarcini copleşitoare şi pentru care nimeni nu-l pregătise, adolescentul prea timid, muzician de vocaţie, văzînd că toţi îi spun ,Maiestate", s-a apucat de lucru în singurul mod posibil, încercînd adică să aducă la un nivel convenabil ţara în fruntea căreia ajunsese fără ca nimeni să-l fi întrebat.

După ce şi-a dat seama pe ce lume se află, care era realitatea imperiului său (fusese proclamat împărat înainte de a fi împlinit 15 ani!), şi-a propus să facă din Brazilia o ţară asemănătoare ţărilor europene: nici mai mult, nici mai puţin! în primele două decenii de domnie propriu-zisă, Pedro II a comandat construirea de drumuri şi căi ferate, a pus bazele unei industrii naţionale şi ale unui sistem bancar propriu, a liberalizat comerţul cu toate ţările lumii, a făcut din aşezările portuare braziliene - aflate pînă atunci în stadiul unor cheiuri unde vasele veneau şi plecau - oraşe adevărate, aşa cum erau ele în Europa. Dar mai ales a încercat abolirea s