Vă mulţumesc pentru respectul cu care mă întâmpinaţi chiar de pe faţa plicului. înăuntru însă, nimic din care să deduc ce vă doriţi cu textele, texte din care se degajă o tristeţe intensă. Stil lapidar, ironie, comentarii la viaţa de fiecare moment a pensionarului, care a prins absolut toate păcălelile istoriei, ca noi toţi, de altfel. O tristeţe amestecată ca oboseala visurilor vag împlinite şi-a amintirilor care nu şterg deziluzia şi nu îndulcesc condamnarea de a fi trecători şi pe sfârşite. ,într-o zi, poate chiar mâine,/ Voi pleca ostenit spre alt continent./ Oare acolo, departe,/ Există lumină, cetate,/ iubire sau pâine?" Mă gândesc ce semnificaţie daţi ideii de cetate, când vă referiţi la celălalt tărâm. înşiruirea sumară nu-i întâmplătoare. în popor se crede că dincolo te întâmpină faptele proprii, bune, rele, căldicele, milele şi iubirea către cei de lângă tine, aici pe pământ. Ca unui egal înţelegător şi hâtru ce-ţi face trecerea mai lină din peisaj în necunoscut, i te poţi adresa flatarisindu-l cu o expresie modernă şi care trebuie să aibă efect bun: ,Luntraşule Charon, hai patroane,/ să aşteptăm măcar până mâine...", el intervine cu îndemnuri preţioase de ultim moment: ,Hai, omule, fii isteţ şi vino cu mine,/ Te cinstesc cu un pahar de lumină.../ Şi ştii ceva, mai bine schimbă-ţi meseria.../ Fii manager de principii sezoniere,/ Fii stilist de vorbe goale, cămătar de idei,/ Ai ghicit, bre, - acolo e trai pe vătrai, -/ Politica, tată, e tot ce se caută.../ Restul... este pentru noi, noi,/ cei mici şi moi:/ Când e soare, nu sunt ploi./ Urmează taxe, impozite, scumpiri şuvoi,/ o mlaştină de nevoi." Ştiutor, înţelegător şi bine informat, Charon se implică patern în restul nostru de viaţă, în amintirile noastre cu cai troieni şi birocraţie. Stă omul trecător la taine cu bătrânul. Dar şi personajele din lecturi au probleme şi poveşti demne de pus pe tapet. Charon