Revin la regele cu şapcă al lui Romain Gary, individul de care am pomenit şi care îl controlează zilnic.
Un fel de activist. Un alter-ego (Rânzei din vechile mele romane, redivivus?).
Dar care lui Romain Gary îi spune :
"Je suis habité par un parasite jurif".
Ideea de parazit activ în conştiinţa celuilalt...
Un parazit care are strângeri de mână puternice, dar false şi unsuroase.
în acest timp se exprimă în mulţime de limbi străine, în care monologhează...
Am uitat că-l cheamă Schatz; ceea ce vrea să spună... comoară.
O comoară de... întâmplări... E cazul lui Redivivus al meu, şi el, tezaur de vrute şi nevrute.
Dar să vedem ce imaginează Schatz... Ovreiul. Care spune atâtea lucruri... E deajuns să răsfoieşti cartea lui Gary....
Dar cestălalt, Rânzei, care îmi aparţine?... E cunoscută limbariţa lui.
- Dragă domnule, - are momente când vorbeşte ca un om cu carte - liber eşti mai puţin într-o ţară ca Franţa unde, cultura orişicât, este la ea acasă, plină de vestigii care te condiţionează în sensul că nu poţi fi tu Sartre şi să scrii ca el... ştiţi, scriitorul!... (adaugă ca unui necunoscător) - Vra să zică, ştiţi... Deci, ideea lui era că liber cu adevărat nu poţi fi decât într-o ţară ca să nu te tiranizeze, - ca Franţa - să nu ţi se impună. Uite aşa o ţară... un continent ca America, aţi fost acolo, în Statele Unite, - mă întrebă iarăşi, ca pe un om neumblat, - eiii, dacă fuserăţi... înseamnă că se schimbă treaba şi ştiţi ce vreau io să zic... domnul meu, vreau să zic că America asta este atât de neînvăţată, atât de tânără, cu spaţii imense, necultivate, că ţi se şi face milă de ea... că nu mai ai pe unde s-o întorci.
Mi-aduc aminte (eu, nu Rânzei) că, la revoluţie, aia din 1789, tot aşa, şedeam aproape de Nôtre Dame, - nu, nu, greşesc, lângă catedrala Saint Germain, distr
