Saptamana trecuta, doi europeni cat se poate de diferiti au devenit subiect de stiri pentru mass-media romanesti: Monica Macovei a fost desemnata "Femeia europeana a anului 2008", distinctia fiindu-i inmanata de Hans-Gert Pöttering, presedintele Parlamentului European. Mai mult ca oricare alta persoana de autoritate din Romania, doamna Macovei a incercat sa insufle viata procesului de europenizare a tarii si sa ridice la rangul cuvenit valorile pluraliste ale acestuia.
Cu putine zile inainte, Bucurestiul avea parte de un discurs al fostului cancelar german Gerhard Schröder. Cunoscut in ultimii ani mai degraba gratie rolului sau de super-salesman aflat in serviciile monopolistului rus Gazprom, Schröder nu conteneste sa insiste asupra nevoii unei atitudini intelegator-binevoitoare fata de Rusia, indiferent de retorica si actiunile Kremlinului.
Spre comparatie, ne putem lesne inchipui ce s-ar intampla daca, bunaoara, George W. Bush si-ar incepe viata de pensionar cu declaratii despre intelegerea occidentala ce s-ar cuveni, de fapt, aratata regimului unui anumit partid unic din Africa... Neindoielnic, racnetele progresistilor de pretutindeni nu s-ar lasa asteptate. Dar, in pofida afirmatiilor sale stereotipe, Schröder a reusit sa ramana persona grata in cadrul cercurilor de putere ale UE. Imi inchipui ca presedintele Comisiei Europene, Barroso, s-ar grabi mai curand la telefon instiintat fiind ca de partea cealalta a firului se afla Gerhard Schröder decat daca i s-ar spune ca interlocutorul este Monica Macovei – desi ea este cea care a onorat in modul cel mai stralucit valorile si deschiderea Europei, de altfel definite drept patriotism constitutional de filosoful german Jürgen Habermas.
In calitate de activist civic, iar ulterior ca ministru, doamna Macovei s-a straduit sa le asigure cetatenilor un statut care sa-i fereasca de abuzuri
