- Cultural - nr. 213 / 21 Noiembrie, 2008 Ne propunem sa discutam si cuvinte romanesti uzuale, pentru a sti sa le pretuim. A incalta, la diateza reflexiva, a se incalta, a-si trage ghetele, a-si pune incaltamintea. Tranzitiv: incalta copilul. A monta sine de fier pe banda rotilor unei carute, pe talpile unei sanii. Figurat: a insela, a pacali. Expresia A se incalta cu cineva, a face cunostinta neplacuta, nedorita cu cineva de care nu te poti debarasa. A se incalta (sau a fi incaltat de cineva/ cu ceva), a se obliga sau a fi obligat de cineva la o munca nedorita, dificila. Incaltare, incaltat, faptul de a (se) incalta in marina: afundarea ancorei in malul de pe fundul apei. Incaltat, ca adjectiv, care are incaltaminte in picioare; (despre picioare) cu incaltaminte; (despre pasari, cu pene pe partea de jos a picioarelor). Expresia vita incaltata, om prost, idiot, dobitoc. Incaltaminte , nume generic pentru ghete, pantofi, cizme, bocanci, papuci etc. La genitiv-dativ articulat: incaltamintei (nu incaltamintei). Incaltari , invechit si regional, incaltaminte. Prin Maramures, incaltii pentru incaltaminte; in zona Clujului, incaltame, cu sens colectiv, incaltaminte (de orice fel). Incaltator , substantiv neutru, plural incaltatoare, unealta de metal, de material plastic sau de os in forma de limba, care serveste la introducerea piciorului in pantofi, ghete etc. Are si o varianta feminina, la singular, incaltatoare. Opusul lui incalta este a descalta, a(-si) scoate incaltamintea din picioare. Descaltare, actiunea de a (se) descalta si rezultatul ei; descaltat, acesta ca substantiv neutru are pluralul descaltaturi. Descaltat, ca adjectiv, care si-a scos sau caruia i s-a scos incaltamintea din picioare, descult. Regional, pentru descalta, este verbul a (se) desculta, de la acesta sunt derivate: descult, cu picioarele goale, descaltat. Figurat, om sarac. To