Recent intors din Belgia, unde a participat la lansarea traducerilor in romana si olandeza a cartilor Caietul albastru de Carl Norac, Bel si Zebuth de Laurence Vielle (in romaneste de Gabriela si Constantin Abaluta), De Indringer/Intrusul (traducere de Jan Mysjkin), Constantin Abaluta s-a lasat prins in jocul interviului. Poetul banalului, cum s-a autodefinit in 2000, a implinit anul acesta 70 de ani si viseaza sa deschida o expozitie cu "lucrurile din odaia unui Intrus".
- Ce s-a intamplat anul acesta, in luna octombrie, in Rue de Flandre 33, spatiu care de-a lungul timpului a gazduit mai multe evenimente la care ati fost protagonist?
- Casa de Cultura Belgo-Romana de pe Rue de Flandre 33 e finantata de statul belgian si condusa de doamna Carmen Hopartean. Aici am lansat multe carti traduse de mine si de sotia mea. Asa ca, dupa 1990, au fost rand pe rand invitati poetii belgieni Werner Lambersy, Carl Norac, Batrice Libert. La intalnirea din 20 octombrie 2008, in afara de Caietul albastru de Carl Norac si Bel si Zebuth de Laurence Vielle, a mai fost lansat volumul meu Intrusul/De Indringer (editie romano-olandeza) in prezenta editorului Leo Peeraer si a traducatorului Jan Mysjkin. Carl Norac si-a prezentat si ultimul sau volum, Sonates pour un homme seul.
- A fost o atmosfera fireasca, lipsita de emfaza, s-a inchegat un dialog real cu sala, cu publicul restrans, dar receptiv. A urmat un recital poetic in trei limbi, intalnirea incheindu-se cu un frugal cocktail si cu indelungi discutii neprotocolare. Emotionata, corectoarea volumului, d-na Sarah Michaux, mi-a cumparat si cartea in limba franceza. A fost o senzatie stranie sa-mi aud capitolul 5 din Intrusul recitat in trei limbi. Am simtit ca sala vibreaza, ca peretii pe care se aflau lucrarile mele de grafica se clatina usor. A fost, ca sa spun asa, o emotie cerebrala: mi s-a parut ca perc
