- Diverse - nr. 213 / 21 Noiembrie, 2008 Soarele o cuprinde ca intr-o betie, cu fiecare clipa, trupul ei se rumeneste asemeni unui fruct, raspandind stiuta aroma de feriga. Trecand peste timiditatea ei, vei recunoaste o tanara copilaroasa plina de caldura si distinctie, o psihologa speciala care cocheteaza cu scrisul si, bineinteles, cu teatru. Ascultand-o, iti vei da seama ca vorbeste atat de frumos incat cuvintele ei seamana cu razele fierbinti de soare, ti se topesc in suflet, te inlantuie spre a te purta pe taramuri curate, in paradisuri tesute magic. Cuvintele ei rotunjesc in conturul lor sonor atatea intelesuri. Ascultandu-le, primesti niste impulsuri ciudate si luneci spre un teritoriu nemaistrabatut, unde fiinta se inalta, ca o departare de sine, spre a se putea contempla... Si chiar cuvintele obisnuite, in rostirea ei capata alt inteles, rotujindu-se in armonii nebanuite... Scriitoarea ILINCA GHERMAN, la cei douazeci si trei de ani ai sai, isi traieste ritmul clocotitor spre a ni se dezvalui in ceea ce are mai intim si neintamplat… Iluminata de Eliade, Nabuco sau Coelho, si-a descoperit pasiunea pentru religie si filozofia comparata. Crede ca are o viata onirica foarte bogata. S-a intamplat sa aiba vise premonitorii si o intuitie profunda la anumite lucruri care urmau sa se intample. Pentru ILINCA GHERMAN nu exista conceptul de moarte. Prefera sa ii spuna o trecere sau o intoarcere spre casa, la fel cum spunea si ION TUGUI. Odata cu cele doua romane scrise: "COPIII NU MAI CRESC si "DINCOLO DE DUMNEZEU", a inteles ca i s-a declansat in suflet un zbucium, o zbatere si o placere infiorate de un sentiment care nu putea ramane neluat in seama. Se impusese, cu toata explozia de fire si firisoare, ca niste radacini care par plapande, dar se infig zdravan, incet, incet. Desi timida, ILINCA e mereu o stare de meditatie si o stare de furtuna - ciclic reprezentate de