La 1 octombrie a.c., aşadar după şaizeci şi doi de ani de la desfăşurarea procesului demnitarilor guvernării Antonescu, au fost, în fine, puse la dipoziţia celor interesaţi stenodactilogramele dezbaterilor sale.
Sunt mai multe mii de file bătute la maşină - unele destul de greu de citit din cauza tuşului şters de trecerea timpului - încopciate în dosare ce alcătuiesc Colecţia 147 a Arhivelor Naţionale.
Chiar numai frunzărirea lor reclamă săptămâni, dacă nu chiar mai mult. Răsfoindu-le recent am dat peste câteva pagini ce m-au făcut să renunţ la lectura celorlalte şi să mă opresc asupra lor.
E vorba de vreo zece file din Dosarul 3 cu transcrierea declaraţiilor făcute în dimineaţa zilei de 9 mai 1946. Şi zăbovind asupra lor am citit că:
"Este audiat martorul Tudor Arghezi, de 66 de ani, domiciliat în Bucureşti.
Acuzatul Dumitru Popescu: Rog pe martorul să declare dacă a fost vreodată la cabinetul meu, în ce împrejurări şi cum a fost primit?
Martorul Tudor Arghezi: în timpul guvernării Mareşalului Antonescu eu am fost arestat de două ori: o dată în luna iunie sau iulie 1943 scrisesem un articol ,Voinicul" şi acest articol a fost interpretat ca şi cum ar fi fost vorba de Filderman. Ori, nu putea fi Filderman, fiindcă era vorba acolo de un ţăran român. Pe vremea aceea încă se făcea o oarecare teorie şi se ajungea la deducţii cât se poate de ciudate.
Am fost ţinut la poliţie 4 zile, mi se pare, şi după aceea am fost chemat de dl. ministru general Popescu, ca să mă pună în libertate. Am fost la cabinet, m-a primit, pot să zic, cu simpatie, ceea ce m-a făcut să cred că nu lipsea o oarecare coincidenţă de judecată între felul cum s-a comportat dânsul şi felul cum scriam eu în vremea aceea, pentru că trebuia să alunec întotdeauna pe tangentă.
M-a pus în libertate şi a
