În loc să le transforme în mraniţă, administratorii parcurilor aruncă frunzele uscate la gropile de gunoi, dar importă îngrăşământul pentru flori din Europa. Frunzele căzute se îngropau pe vremuri în pământul din parcuri, se lăsau la macerat, iar produsul rezultat se folosea ca îngrăşământ ecologic pentru plante. În fiecare dimineaţă, în jur de zece oameni se trezesc cu noaptea-n cap şi se gândesc câtă brumă s-a pus pe frunzele din Herăstrău.
Când se apropie iarna, bruma şi îngheţul le fac munca mai grea. În câteva ore trebuie să adune frunzele şi să le ridice cu braţele şi cu furcile în remorca operatorului de salubritate. În cele din urmă, uscăturile iau drumul gropilor de gunoi.
Gheorghiţa Chiriţă, 58 de ani, munceşte de-o viaţă ca floricultor în parcul Herăstrău. Primăvara plantează flori şi coseşte iarba, iar toamna curăţă aleile de frunzele uscate de toamnă. Mai are un an şi iese la pensie.
Adevăraţii prieteni ai mediului
Primeşte un salariu de 700 de lei, dintre care aproape 200 se duc în fiecare lună pe transportul zilnic din Ilfov în Bucureşti. “Îmi place ceea ce fac, eram doar un copil în momentul în care m-am apucat de asta şi acum fac 40 de ani de când lucrez în parc”, spune ea.
Frunzele uscate, care erau pe vremuri macerate şi folosite ca îngrăşământ natural pentru florile din parc, ajung acum la gropile de gunoi. Acelaşi drum îl ia, de câţiva ani, şi iarba cosită, care înainte era dată la animalele din grădinile zoologice.
“Acum vreo cinci-şase ani, strângeam frunzele, le făceam grămezi pe alei, săpam câteva gropi şi le băgam acolo, le udam cu apă şi pe urmă le astupam cu pământ. Ploua peste ele şi stăteau aşa un an-doi, până putrezeau. După aia dădeam frunzele şi pământul la o parte, băgam ciurul şi cerneam mraniţa. După aia, o luam şi-o puneam primăvara la plante”,
