Vezi galeria fotoMinistru al armamentului, apoi prim-ministru din 1916, David Lloyd George se straduieste sa tempereze ingerintele militarilor in treburile politice
Analiza ministrului Pallavicini
Intentii asemanatoare cu cele ale lui Kuhlmann (vezi episodul din numarul trecut) au si austriecii. Pallavicini, ministrul austro-ungar de la Constantinopol in acel moment, fost ministru in Romania si bun cunoscator al situatiei acesteia, scrie la Viena ca, in 1918, problema Balcanilor se prezenta sub o noua infatisare. Sigur, o infatisare de moment. Pilonul de baza al politicii externe a statelor balcanice in ultimele doua decenii, scrie Pallavicini, fusese rivalitatea dintre Rusia si Imperiul austro-ungar. De aici jocul oscilant al politicii statelor din Peninsula. In acel moment Rusia parea eliminata din joc. Stia Austro-Ungaria sa profite de situatie? In nicio tara balcanica nu s-a vazut mai limpede schimbarea aceasta geopolitica decat in Romania, unde jocul oscilant al celor doua mari puteri fusese evident. Dupa cum fusese si politica Romaniei. Romanii gandisera ca va dispare Imperiul austro-ungar, nu Rusia. Bucurestiul nu luase niciodata in calculul sau politic descompunerea Rusiei. Gandurile opiniei publice si ale elitei politice din Regat luasera drumul Transilvaniei.
In noua situatie creata in 1918, credea Pallavicini, la Bucuresti se va produce o revizuire de atitudine politica. Adica se va constata ca o apropiere de Monarhia dunareana devenea o necesitate.
De aceea, unuia ca Pallavicini i se parea o greseala daca Monarhia ar anexa, fie chiar numai din motive strategice, o parte din teritoriul Regatului roman, "caci, prin aceasta, vanitatea nationala ar suferi o rana care n-ar fi usor de vindecat", iar "luarea Dobrogei ar taia nervul vital al Romaniei, caci tara nu poate respira fara portul Constanta, atat de aproape de Capitala! Situatia
