In oras nelinistit si protestatar. Cu o istorie recenta mereu diferita fata de alte orase (cateva luni, in 1990, a fost condus de armata, apoi s-au organizat alegeri libere cu electori si s-a constituit primul Consiliu local, anulandu-se suprematia FSN).
Un oras condus, din 1996, de acelasi primar (Gheorghe Ciuhandu), ajuns la al patrulea mandat, care apartine unui partid politic (PNTCD) disparut practic in restul tarii. Un oras in care au sosit primele investitii straine si care a ajuns in acest an, cu cel mai mare buget din tara, dupa Bucuresti si cu somajul coborat sub 1 la suta. Un oras obosit, insa, de a mai purta imaginea de locomotiva, in care se demoleaza cladiri istorice si care pare a-si fi pierdut imaginea de lider. Un oras bogat, cu oameni mandri... Aici, miza electorala nu o constituie locurile de munca sau locuintele sociale.
Miza ramane una politica, timisorenii fiind atasati, in mod traditional, de siglele anumitor partide intr-atat incat sunt, de cele mai multe ori, dispusi sa ignore imaginea slaba a candidatului din colegiul lor. Alegeri fara figuri importante aduse de la Bucuresti si fara personalitati locale dispuse sa-si incerce sansele in colegiile din Timisoara, unde, practic, nimeni nu e sigur pe nimic. Adrian Cioroianu (presedintele filialei PNL Timis) a renuntat la a mai candida, iar liderii locali ai celorlalte partide si-au ales colegii cat mai indepartate, acolo unde primarii inca mai pot garanta sustinerea sefilor lor. PNTCD nu a depus candidaturi. Iar, in lipsa PNTCD, care castiga cele mai multe voturi in Timisoara, orasul pare dificil pentru toti candidatii.
Revolutionarul - deputat
Deputat PD-L in actuala legislatura, provenind din PNL, in care a intrat in urma fuziunii PNL-PAC. Copresedinte al PD-L Timis. Unul din initiatorii legii lustratiei, neadoptata nici in ziua de astazi de catre Parlament
