Episodul 14
Se insereaza, stau in dreptul unei ferestre si privesc lumea de la inaltimea etajului trei. Noroc ca mai vad si altceva decat blocuri. E un cartier linistit, cu copii putini, cu caini la fel de putini, cu masini putine, cu multi batrani si cateva chioscuri si un parculet. De la fereastra mea vad o parte din parculet, cu niste alei minuscule si intortocheate, ca niste circumvolutiuni. Pe ele ar trebui sa se fugareasca ganduri. De pilda, de ce l-a sunat Ilona pe Alex al meu, de ce i-a povestit ce i-a povestit, de ce il invita la nu stiu ce conferinta la care va fi prezenta si ea, de ce a fost atat de entuziasmata, cum spune el, cand a refuzat-o pe motiv ca-si repara casa, de ce il tot intreaba plina de admiratie cum isi schimba casa, cand poate da un clic pe net sa gaseasca o droaie de site-uri cum sa-ti zugravesti casa, cum sa pui gresie, cum sa-ti schimbi apartamentul si sa-l transformi din caverna in palat, naiba s-o ia! Devin paranoica.
Sa ma uit la stiri. Prostii pe toate posturile.
Mai bine citesc.
Am dat doua pagini si trebuie sa ma-ntorc de unde am inceput, n-am retinut absolut nimic.
Mai bine imi bucur ochiul intrand pe niste site-uri cu toale din cele insirate in biblia Patriciei Davidson. Ele or sa ma scoata din starea de prostratie. Lenjerie, farduri, pantofi, bijuterii, pasiunea mea gentile, bluze, rochii, cadouri cat cuprinde, Doamne, ce de modele, ce de culori, cata fantezie, cata imaginatie! Ma vad imbracata in linia cutare, purtand pantofii cutare, centura cutare, atarnandu-mi la gat colierul din colectia X sau prinzandu-mi la incheiatura mainii bratara din colectia Y, asezandu-mi pe cap palariuta abia lansata de casa de moda Z, lumea e minunata, nu-mi vine sa cred cat e de minunata! Abia ma abtin sa nu arunc in cos tot ce-mi place, de-aia exista comert online, de-aia exista carti de credit, de-aia exista
