Urme ale spiritualitatii (Spuren des Geistigen) este titlul versiunii germane, recent inaugurate la Casa Artei (Haus der Kunst) din MUnchen, a unei expozitii cuprinzatoare (200 de lucrari, 120 de artisti), subscrise ideii dupa care, de mai bine de o suta de ani, arta ar tinde sa-si incorporeze spatiul lasat liber prin restrangerea sferei de influenta a religiei - idee exprimata si mai limpede prin titlul versiunii franceze: Urme ale sacralului (Traces du Sacre).
Realizata de Centre Pompidou (conceptie: Jean de Loisy; curator: Angela Lampe), prezentata mai intai la Paris, expozitia ilustreaza in 16 sectiuni aspecte variate ale temei centrale - amurgul zeilor, omul nou, magie, ritual, extaz, profanare, sincretism, revelatia cosmica, absolutul, arta sacrala, ornamentica divina, mituri, portile perceptiei s. a. - reflectand totodata evolutia in timp a stradaniei artistilor de a-si redefini pozitia fata de propria lor menire, in urma dramaticelor convulsii prin care trecea omenirea.
Declansata de Iluminism si Revolutia Franceza, stimulata de progresul impetuos al cunoasterii stiintifice in secolul XIX, secularizarea vietii publice a fost marcata de gesturi elocvente in planul creatiei artistice si al gandirii filozofice: intr-o gravura din seria Ororile Razboiului a lui Goya, un cadavru aduce mesajul descurajant ca dincolo de moarte nu se afla nimic, nada; in peisajele lui Caspar David Friederich amurgul abia daca mai lumineaza biserici in ruina, Dostoievski se intreaba prin gura lui Dmitri Karamazov ce e omul fara viata de apoi, iar Nietzsche proclama nici mai mult nici mai putin decat moartea lui Dumnezeu! Criza nu era numai a artei, ci a intregii societati de tip european, caci se clatina temelia insasi a edificiului social, astfel incat in pragul secolului XX cerinta unei innoiri radicale dobandise un caracter programatic. Plasmuita de artisti ca
