Intr-o dimineata de pe la inceputul lunii august 2007, dupa ce am citit dosarul de urmarire informativa Elevul, i-am rugat pe doi dintre colegii mei de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului sa mearga la Botosani si sa incerce sa ia legatura cu vreunul dintre protagonistii acelor intamplari de demult.
Colonelul Boboc a refuzat orice discutie. Cei doi colegi au reusit doar sa-i faca o fotografie, in care un batran rotofei isi mesteca refuzul intre buzele subtiri si largi. In schimb, fostul locotenent-major Dumitru Sirbu a acceptat sa vorbeasca. Iata fragmente din confesiunea sa.
"Am facut scoala de la Baneasa intre 1972 si 1975. A fost visul meu din copilarie sa ajung ofiter de informatii.
In primul an se faceau cursuri de initiere, iar din anul doi incepea specializarea. Am avut un mic ghinion in anul doi. Am fost selectat sa urmez cursurile pentru informatii externe, am sustinut niste examene. In urma verificarilor, din cauza faptului ca aveam rude in Republica Moldova (URSS) si ca tatal meu fusese sapte ani prizonier in Siberia, am fost refuzat la informatii externe.
Am terminat intre primii 10, asa ca am putut sa-mi aleg judetul unde sa merg. Initial, am pus Iasi, dar pe urma m-am razgandit si am ales Botosani, pentru ca aveam familia foarte aproape. Am fost repartizat la Contraspionaj Botosani, dar n-am ramas foarte mult la acest Serviciu. Datorita experientei avute in invatamant, cu un an inainte de a intra in Scoala de la Baneasa, am fost mutat la Serviciul I Informatii Interne, pe probleme de invatamint, sanatate, justitie si sport. Inainte sa intru in Securitate, am avut o impresie foarte buna despre ofiterii de informatii, despre ce fac ei si rolul lor in societate. Am depus doua juraminte: unul militar, care ma angaja ca ofiter, iar al doilea era angajamentul de fidelitate fata de tara. Era foarte emotionant ace
