*Agenţiile şi oficialii desemnaţi să combată corupţia sunt la fel de slabi, corupţi sau incompetenţi ca şi cei pe care ar trebui să îi urmărească

* Înfiinţarea unui post de comisar anticorupţie care să monitorizeze angajamentele luate de ţările care au aderat, o soluţie?

Europenii au pornit de la o premisă falsă când au crezut că lupta anticorupţie va continua în statele nou-primite în rândul comunităţii „Celor 15” şi după ce le-au acceptat ca membre cu drepturi depline. Aceasta este principala concluzie a unui comentariu al publicaţiei britanice „The Economist” care face o radiografie a eforturilor anticorupţie din România, Bulgaria, Slovenia, Cehia şi Letonia. Ineficienţa este cuvântul care ar caracteriza situaţia din aceste state, notează publicaţia care pune sub semnul întrebării actualul sistem comunitar de combatere a flagelului corupţiei.

Politicienii mimează preocuparea, populaţia deja obişnuită cu fenomenul

În primul rând, remarcă „The Economist” problema ineficienţei eforturilor anticorupţie este cauzată pe de o parte de politicieni, pe de altă parte chiar de cetăţeni. Pentru a convinge autorităţile de la Bruxelles că situaţia se va schimba, în ţări fost comuniste precum România, presiunile dinaintea aderării la UE au încurajat elitele să mimeze înrolarea în slujba cauzei anticorupţie şi atât. Concluzia care se impune, scrie publicaţia, este că vechea metodă de a pune diverse condiţii pentru intrarea în UE nu mai funcţionează. Pe de altă parte, cel mai mare pericol în ceea ce priveşte fenomenul corupţiei este că populaţia se obişnuieşte şi nu mai crede în lupta anticorupţie.

Instituţii doar de formă, fondul concret lipseşte

În acest sens, „The Economist” comentează şi înfiinţarea structurilor anticorupţie şi formarea unui personal adecvat nu mai dă roade, deoarece aceste structuri sunt impregnate de oame