Micile brutării cu preparatele lor gustoase, meşterii cizmari, dar şi ceasornicarii şi fotografii de ieri revin în actualitate din paginile „Craiovei, mon amour“, aducând ceva din pitorescul acelor vremuri.De câte ori paşii nu ne-au fost purtaţi la braţul lui Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu pe străzile Craiovei de odinioară? O facem şi astăzi, furaţi din nou de frumuseţea unor vremuri de mult apuse, care reînvie prin parfumul mirific emanat din paginile lucrărilor ce descriu acea perioadă. Nu păşim bine în această lume apusă şi un miros pătrunzător de „jimblă rumenită“ sau poate de covrigi calzi ne conduce spre brutăriile lui Şăineanu, Petre Avram, Mandelbaum, Ilie Mac, Gogu Pantelici, Iuliu Schimdt. Amintirile celor care ne însoţesc şi astăzi răzbat ca la un semn: „Urmăream deseori cum aluatul primea forme şi mireazme prin meşterirea aleasă a unor «brutari de lux». Ne impresionau totodată veritabilele citadele, ca nişte metereze inexpugnabile, ale lui Mendel. Drugă şi «Traiul», în care grâul Olteniei se transforma în făină şi pâini pufoase şi albe ca zările. Am fost clienţii acestora noi, copiii sărmani ai Craiovei, încercaţi de război, iar între noi şi aceşti patroni se crease o relaţie de respect şi prietenie, de solidaritate chiar. Mi-amintesc câte lacrimi am vărsat, în 1946, când preferata patiseră Vida D. Abstender a fost judecată, ca «sabotoare», pentru că vânduse trei cozonaci «la preţ de specul㻓.

În vizită prin magazinele oraşului După ce am gustat din bucatele brutarilor de ieri, facem o vizită în magazinelor meşterilor cizmari. „Erau încălţări de tot felul, cu scârţ sau fără, dar trainice şi arătoase, apanajul unor meşteri cizmari neîntrecuţi: Filips Schlesing, care vopseşte chiar şi în culori, Johann Schuster, tatăl, medaliat cu aur la Expoziţia naţională din 1898, Victor Ivănescu, care lucra aparte pentru fotbaliştii de la Generala