Ce copil nu a văzut măcar o dată o dâră de lumină strălucitoare pe cerul înstelat? Sau nu a auzit, de la bunici, poveşti cu pietre căzătoare, cu forme ciudate şi culori nemaipomenite?

Câţi copii ajunşi în adolescenţă îşi mai amintesc aceste poveşti şi câţi tineri ajung să sape adânc în tainele ştiinţelor pentru a-şi potoli setea de cunoaştere şi a afla ce, când, de unde şi cum au ajuns aceste roci extraterestre pe suprafaţa Pământului? Puţini – ce-i drept – sunt aleşii. Puţini ajung să descifreze aceste taine ale bucăţilor de rocă desprinse din corpuri cereşti, care au călătorit milioane sau miliarde de ani pentru a intra în atmosfera terestră şi a atinge suprafaţa planetei noastre, dar şi pentru a ne încânta privirile cu coamele lor luminoase şi colorate. Nimic nu i-a oprit pe meteoriţi în goana lor spre solul pământean. Nu au fost întorşi din drum nici măcar aceia care s-au dezintegrat în atmosferă din cauza vitezei uluitoare şi a forţei de frecare cu aerul. În fiecare an, spun oamenii de ştiinţă, aproximativ două sute de tone de materie cosmică ajung pe Terra în diferite forme. De la testele ştiinţifice, efectuate în laboratoare, în spatele pereţilor de sticlă ale instituţiilor de profil sau în ateliere particulare, oamenii timpurilor noastre adună tot felul de informaţii pe care le corelează cu descoperiri în domeniu făcute în alte colţuri ale lumii, precum şi cu relatări apărute în mass-media de specialitate. Toate acestea puse cap la cap formează, pentru cine ştie să citească, o realitate prezentă, trecută şi viitoare.

Faptul că oamenii de ştiinţă au înţeles că "străinii” pietroşi sau metalici care cad din cer aduc cu ei mărturii ale unor universuri pe care probabil că noi nu le vom cunoaşte niciodată nu este deloc de ignorat. Cum nu trebuie ignorat nici faptul că studii ample şi profesioniste pot face şi pasionaţii de geologie ş