Previziunile pentru prezenta la vot in 30 noiembrie a.c. sunt dezolante.
Procentul absenteistilor cuprinde aproape jumatate din electorat. Data, fixata de guvern, cu o zi inainte de sarbatoarea nationala de 1 decembrie, nu este nici ea stimulanta: multi alegatori, mai ales din mediul urban, vor prefera iesirile in natura in locul votului pentru reinnoirea Parlamentului. Pentru primele alegeri postcomuniste bazate pe votul uninominal, situatia este foarte grava. Uninominalul trebuia sa genereze o reforma profunda a clasei politice, in concordanta cu aspiratiile romanilor de a vedea, in sfarsit, amendata o grupare de indivizi ce, in aproape douazeci de ani de la rasturnarea totalitarismului comunist, a incremenit la putere, preluand - prin orice mijloace - bogatiile comune ale tarii. Trebuia sa duca la o primenire masiva, la promovarea unor oameni "proaspeti, fara legaturi cu oligarhia mafiota. Sondajele de opinie arata insa ca electoratul care a amendat in trecutele alegeri echipele aflate la putere, nu mai este interesat de sansa eliminarii celei mai corupte componente a acesteia prin votul uninominal. Care sunt cauzele, ne intrebam legitim, ale dezgustului si detasarii alegatorilor fata de o actiune ce ar fi trebuit, in principiu, sa declanseze o transformare radicala in suprastructura institutionala a Romaniei?
Trebuie remarcat, mai intai, ca tipul de vot uninominal promovat de Parlamentul inca in functiune este o frana majora pentru deciderea electoratului intre optiuni. Doar candidatii independenti, ce primesc 50% plus un vot sunt alesi direct, restul - indiferent de procentele obtinute - depinzand de redistribuirea pe ansamblu ce, in lipsa unui tur secund de scrutin, poate trimite in Parlament, candidatii aflati pe locurile trei sau patru in optiunile votantilor. Redistribuirea va permite partidelor "aranjamente vizand promovarea politicienilor
