Specialist în domeniu, candidatul PD-L Constantin Chirilă face o analiză atentă asupra performanţelor agriculturii constănţene.
Privită cu ochi de specialist, agricultura judeţului Constanţa se prezintă în două ipostaze contradictorii: pe de o parte, o resursă funciară generoasă, iar pe de alta, performanţe mai puţin decât mediocre. Faptul că cele două caracteristici sunt mai mult sau mai puţin comune întregii agriculturi româneşti de azi nu este însă de natură să liniştească pe cei răspunzători de valorificarea eficientă a celui mai important capital al agriculturii - pământul.
Şi asta pentru că, în economia actuală, pământul nu este doar un dar al naturii, aşa cum ne-au învăţat marxiştii, ci un capital scump, care, prin cultivare raţională, produce bunuri de piaţă şi profit.
Cu o suprafaţă agricolă de 565.000 de hectare, judeţul Constanţa ocupă locul trei pe ţară, după judeţul Timiş, cu 702.000 hectare, şi judeţul Dolj, cu 585.000 hectare. Raportată la numărul locuitorilor din mediul rural, suprafaţa agricolă din judeţul nostru este una dintre cele mai mari din ţară - 2,7 hectare de teren agricol pentru un locuitor rural, faţă de 2,8ha/loc., în judeţul Timiş, sau 1,4 ha/loc. - cât este media pe ţară, ori 0,69 ha/loc. rural, în judeţul Prahova, spre exemplu.
Se spune că fosta regiune Constanţa a fost aleasă de către regimul totalitar ca model pentru sistemul de agricultură socialist, nu numai pentru că era săracă, dar şi pentru că avea pământ din belşug, ce putea fi făcut să rodească mai bine, spre a servi, de exemplu, altor zone ale ţării.
Bogăţia în pământ a rămas: „Dobrogea posedă o mare întindere de pământ şi foarte puţine braţe“, constata, cu peste un secol şi jumătate în urmă, savantul agronom român Ion Ionescu de la Brad. „Dar introducerea instrumentelor acceleratorii ale travaliului şi, prin urmare, uşurarea jugulu
