…nu poti pleca la vanatoare de broaste fara un plan de bataie bine pus la punct. Asa se face ca ne-am intalnit cu totii – Aukcoo, noi si indienii -la crasma-magazin-universal asezata strategic pe linia de demarcatie a triburilor Uitotos si Boras. “Mall”-ul, cum ii spuneam, era de fapt o coliba ca toate celelalte – nici macar mai mare. Catarata pe stalpi, cu o “terasa” acoperita cu frunze de palmieri, nu s-ar fi deosebit prin nimic daca n-ar fi fost singura coliba din sat care avea lumina tot timpul, in masura in care “tot timpul” inseamna de la sase seara la zece, gratie unui generator de mica putere. Explicabil: nu poti duce berea la gat pe-ntuneric. Glumesc, poti, da’ mai intra si alti factori in ecuatie, iar de la cu bera e printre ultimele: berea in Puarquillo e ca Chivas-ul Royal in Manastur.
De aia merge lumea la mall – sa vada si sa fie vazuta – asa si aici: oamenii veneau in hainele lor de oras, dimpreuna cu nevestele, comandau un fel de Cico (va mai amintiti de Inca-Cola?), aia mai bogati cate o bere ‘intreaga’ langa care zaboveau ore intregi, faceau conversatie marunta, oamenii treceau in sus si-n jos, de la Uitotos la Boras si invers, aflai tot ce s-a mai intamplat in sat, cine cu cine si de ce, ba, daca erai norocos, te mai putea zgai si la straini – cum ar fi, la noi). Erau si mese si hamacuri, papagalii se invrateau printre meseni aidoma cainilor vagabonzi printre mesenii crasmelor din Manastur.
Pe de alta parte, ca negustor, reclama e sufletul comertului – si ce reclama mai buna decat electricitatea? vorba lui Goethe pe patul de moarte: “Licht, mehr licht!”- basca fara lumina nu-ti poti numara maruntisul si altele. Tanda pe manda, asta era locul din care iti puteai cumpara ceva -orice de la ata de cusut, la tigari, de la suc la ciocolata, de la zahar (nu cumpara nimeni, isi faceau din copac) la cafea (parvenitii) – asa ca generator
