Ofiţerul Mona Păltineanu povesteşte peripeţiile prin care a trecut în timpul misiunii în cel mai periculos stat din America Centrală, dominat de traficanţi de droguri şi de proxeneţi. După un an de pregătiri şi examinări, plus un zbor peste Ocean de două zile şi o noapte, Mona Păltineanu, ofiţer MIRA, ateriza pe insula Hispaniola. Peste capitala fostei colonii franceze din Marea Caraibelor se lăsase deja seara, iar pe străzile agitate trecătorii îşi începuseră plimbările şi petrecerile obişnuite, cu dansuri tribale şi muzică asurzitoare. Sursa: Arhiva personalăSursa: Arhiva personală
1 /.
Dolce far niente în Port-au-Prince
În drum spre hotelul lor, cei peste 20 de poliţişti din contingentul românesc al misiunii ONU de stabilizare a păcii urmăreau, cu ochii lipiţi de geamurile blindate, mersul leneş al localnicilor. Cu greu ar fi crezut că acei trecători, aparent veseli, care afişează străinilor o răceală ostentativă, sunt în stare să răstoarne oraşul ca o turmă de elefanţi.
„Deşi au foarte mult de recuperat, fiindcă au scăpat de sclavie abia acum 200 de ani, haitienii se menţin într-o stare de dolce far niente: stau toată ziua pe stradă, dansează şi cântă“, îşi aminteşte ofiţerul primele impresii. Poliţiştii români, sosiţi pe 1 octombrie anul trecut, urmau să se alăture colegilor veniţi în misiune încă din 2004.
„Revoltele foamei“, care înscriu Haiti pe lista celor mai periculoase state din America Centrală, pot izbucni oricând, atât în suburbiile traficanţilor de droguri şi carne vie, cât şi în Port-au-Prince, unde poliţiştii haitieni sunt bănuiţi de „imoralitate“.
O misiune ingrată, în inima voodoo
Guvernul american şi cel canadian, foarte bine reprezentate în zonă, trimit constant ajutoare pentru haitienii obişnuiţi să se descurce cu trei gourde pe zi, pentru orez şi bana
