Cu Salvarea asta, întreprinderea îşi rezolvă toate treburile. Transportară cu ea motoare, curele de transmisie, piese de schimb, dinamuri arse.
Vasile Bigică şade dincolo de gârlă, în marginea drumului ce duce la Trifeşti. E unul dintre cei mai vrednici gospodari ai satului. Graţie mâinilor lui neostenite, mica bucată de pământ din spatele casei a devenit o încântătoare grădină de legume. Printr-un complicat sistem de ţevi luate de Vasile Bigică de pe şantierul termocentralei la care lucrează ca normator, apa gâlgâie printre straturile de roşii, ardei, castraveţi. Totul are aici acea culoare vie, pe care o dă numai apa din belşug.
De cum se întoarce acasă de la serviciu, Vasile Bigică nu stă o clipă locului. Umblă printre straturile de legume mai ceva decât un şef de stat printre cele două rânduri ale gărzii de onoare. Îl urmează respectuoşi doi gânsaci. Vasile Bigică le-a dat şi un nume: Ion Dolănescu şi Benone Sinulescu. A vrut să-i boteze, dar popa Durbacă l-a refuzat, motivând că biserica interzice folosirea numelor de oameni vii.
*
DISPOZIŢIE CARE ÎNCURCĂ RĂU
O nouă dispoziţie legală, dată de câteva zile, interzice trecerea autovehiculelor de întreprindere dincolo de hotarele judeţului. Măsura izvorăşte din realitate: creşterea alarmantă a numărului de transporturi în scopuri personale cu maşinile statului. Un filtru total, organizat de Ministerul Transporturilor, Inspectoratul General al Miliţiei şi Procuratura generală, a dat la iveală zeci, sute de cazuri de directori, şefi de ateliere, maiştri, şefi conducători de antreprize de construcţii-montaj care-şi transportau cu utilajele pe roţi fel de fel de lucruri personale. Un maistru din Roman a fost prins cărând cu un trailer de mare capacitate ficusul directorului. Într-un camion de mare tonaj, protejat de inscripţia Transport pericu
