ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 27 NOIEMBRIE 1938
Oamenii aceştia mici, cu obrazul mânjit de cărbune, cu mâinile bătătorite de greutatea barosului, ne-au impresionat întotdeauna, la vizitele prin ateliere sau la întâlnirile întâmplătoare, pe stradă. Soarta ucenicilor ne-a interesat prin multiplele ei laturi.
Copilandrii aceştia, cari sunt siliţi să ia viaţa în piept la o vârstă când cei de seama lor, născuţi sub o zodie mai fericită, încep abia să viseze la frumuseţile literaturii, sunt viitorii meşteri, cari vor forma clasa muncitoare de mai târziu.
Nu putem spune că – de data asta – problema ucenicilor a fost neglijată. Atât Ministerul Muncii, cât şi Camera de Comerţ şi Industrie s’au ocupat îndeaproape de soarta ucenicilor. Legiuri aspre nu au mai permis folosirea ucenicilor sub vârsta de 14 ani, s’au înfiinţat numeroase şcoli şi cămine pentru a desăvârşi educaţia, cultura şi traiul ucenicilor.
Una dintre cele mai frumoase realizări în acest sens aparţine Camerei de Comerţ şi industrie care a clădit în calea Şerban Vodă, la întretăerea cu şoseaua Viilor, un monumental cămin pentru ucenicii.
Căminul poartă numele doctorului Ştefan Cherchez, fostul preşedinte al Camerei de Comerţ din Capitală, din iniţiativa şi sub preşedinţia căruia s’a ridicat acest frumos aşezământ, – pildă de interesul pe care-l poartă industriaşii păturei muncitoare.
La înfăptuirea acestei opere, doctorul Cerchez a fost ajutat într’o largă măsură de d. Al. Dimitriu, consilier al Camerei de Comerţ, membru în consiliul de îndrumare al învăţământului industrial, un om plin de însufleţire şi de dragoste pentru adevărata formare şi pregătire a meşteşugarilor noştri.
Condus cu destoinicie şi pricepere de d-sa, încă dela înfiinţare sprijinit de conducătorii înţelegători ai problemei pe care o reprezintă Căminul de Ucenici î
