Deprinderea copiilor cu regulile de bună purtare, în majoritatea culturilor lumii, este o parte esenţială a educaţiei celor mici. Psihologii atrag atenţia asupra faptului că regulile bunei-cuviinţe sunt din ce în ce mai străine copilului modern. „Tinerii din ziua de azi nu mai ştiu să trăiască”, spun unii, referindu-se la bunele maniere care dispar. “Cei şapte ani de acasă” sunt decisivi pentru felul în care viitorul adult se va integra în societate şi pentru modul în care acesta se va raporta la valorile unanim acceptate.

“Mulţumesc”, “Bună ziua”, “Ce mai faci?”, “dumneavoastră” sunt formule de politeţe şi de adresare pe care cel mic ar trebui să le deprindă încă din fragedă copilărie. Indiferent dacă este vorba de japonezi, romani, africani, ruşi sau americani, în orice societate, politeţea reprezintă, şi ne reprezintă, valoarea şi valorile, maniera în care ne raportăm la grupul din care facem parte.

Buna-creştere reprezintă respectul faţă de ceilalţi şi structura socială din care facem parte. Îndemnurile pe care părinţii le adresează copiilor lor – de genul “Spune mulţumesc!”, “Nu vorbi cu gura plină!” sau “Lasă să treacă întâi doamnele” – sunt cele mai bune metode de a-l face pe copil să asimileze cutumele societăţii din care face parte şi în care va trebui să se integreze.

Este de fapt abecedarul bunelor maniere care îi vor asigura viitorului adult respectul celorlalţi. Regulile de bună purtare ne ajută să ne plasăm pe o anumită poziţie socială şi de aceea este esenţial să îi deprindem şi pe cei mici cu regulile societăţii din care facem parte încă din fragedă pruncie. Chiar dacă unii consideră că în prezent societatea nu mai acordă suficientă atenţie regulilor de bună purtare pe care trebuie să le transmită copiilor, unii analişti susţin că nimic nu s-a schimbat în societatea modernă.

Dominique Picard, psi