PROPUNERE. Profesorul Irinel Popescu susţine că o soluţie împotriva „plăţilor tăcute“ ar putea fi introducerea în sistemul public a unor elemente din sistemul privat. Sursa: Vlad Stănescu

Ioana Lupea: Indexul european de sănătate ne clasează pe locul 27 din 31, iar România a scăzut cu două puncte faţă de anul trecut.

Irinel Popescu: Apariţia indexului este bine-venită, pentru că oferă o imagine exactă, dincolo de cuvintele ce se spun, pozitive ale guvernanţilor, critice ale opoziţiei. Privim aceste clasamente cu suspiciune, cu mari reticenţe de ordin subiectiv. Dar ele scot la lumină adevăruri pe care unii vor să le ţină ascunse. Indexul este făcut potrivit unor parametri, pe care putem să-i luăm, să-i evaluăm. Ne uităm la ce putem îmbunătăţi, pe ce pedale să apăsăm. Sistemul nostru de sănătate are multe slăbiciuni, nu numai subfinanţarea. Racilele sistemului sunt politizarea şi lipsa de transparenţă, mai ales în privinţa spitalelor.

I.L.: Şi aici ce-ar fi de făcut, dv. ce-aţi face dacă aţi fi ministru?

Să scăpăm de amândouă. Când numirea managerilor se face pe criterii politice, este evident că ei vor avea obligaţii politice, că sunt expuşi schimbării, ori de câte ori se schimbă puterea. Cealaltă mare problemă este că nu ştim cum funcţionează un spital, cum se cheltuieşte bugetul. O strategie trebuie să includă ambele aspecte şi poate că transparenţa ar fi chiar primul obiectiv. Daţi-mi voie să cred că şi numirea pe criterii politice poate fi acceptabilă, dacă bilanţul spitalului este pozitiv. Se întâmplă până şi la o echipă de fotbal: face performanţă, rămân şi antrenorul, şi jucătorii, nu, se schimbă. Trebuie să continue creşterea finanţării, noi alocăm 6% din PIB pentru sănătate, iar ţările UE - 12%, 13%. Situaţia s-a îmbunătăţit, iar faptul că taxa pe viciu vine la sănătate este un lucru bun, o vor şi alţii. Păcat că banii nu